Acordul de pace dintre Congo și Rwanda se destramă
Administrația Trump a mizat pe faptul că se poate folosi de avantajul politic și economic al Statelor Unite pentru a accesa mineralele critice din Republica Democratică Congo (RDC), în timp ce succesul acordului de pace cu Rwanda i-ar aduce președintelui american mai mult prestigiu pe scena internațională. Deși inițial s-au obținut progrese, dacă oficialii americani nu își ajustează tactica, procesul de pace riscă să se prăbușească, iar investițiile americane în industria minieră din Congo nu vor produce rezultatele dorite, conform unei analize Foreign Affairs.
Acordul de pace a fost semnat la Washington în decembrie 2025, în urma unei întâlniri între președinții RDC, Felix Tshisekedi, și Paul Kagame, președintele Rwandei. Cu toate acestea, în momentul finalizării acordului, cei doi lideri au refuzat să se salute. În provincia Kivu de Sud, forțele rwandeze se pregăteau să lanseze o nouă ofensivă majoră, iar orașul Uvira a căzut rapid în mâinile rebelilor M23, susținuți de Rwanda.
Noua strategie din Africa a lui Trump presupune o abordare tranzacțională, concentrându-se pe acorduri comerciale, sacrificarea sprijinului politic în favoarea exploatării resurselor naturale și amenințarea guvernelor străine cu sancțiuni. Deși Kagame și Tshisekedi au semnat acordul de pace, tensiunile persistă, iar armata rwandeză continuă să intervină în Congo.
În ultimele 18 luni, Washingtonul s-a implicat în Congo ca niciodată de la Războiul Rece, căutând să aplaneze conflictul din estul țării. Administrația Trump a sprijinit companiile americane care doresc să exploateze zăcămintele de cobalt, cupru și litiu din regiune și a încercat să construiască un coridor economic major. Totuși, abordarea sa, care favorizează încheierea rapidă a acordurilor superficiale, riscă să compromită stabilitatea pe termen lung și să permită Chinei să își mențină dominația asupra lanțurilor de aprovizionare cu minerale critice.
În plus, politica „America Prima” a consolidat relațiile cu liderii congolezi în detrimentul drepturilor omului și democrației, ceea ce ar putea destabiliza și mai mult țara. Războiul din Congo a provocat milioane de refugiați, iar toate încercările de mediere din partea țărilor africane au eșuat. Uniunea Europeană nu a impus sancțiuni împotriva Rwandei, din dorința de a menține relații bune cu Kagame.
Massad Boulos, socrul fiicei lui Trump, a organizat discuțiile de pace între Congo și Rwanda. Intervenția sa a fost crucială pentru a obține retragerea trupelor M23 din apropierea unei mine de staniu deținute de americani. În urma negocierilor, oficialii congolezi au oferit americanilor acces la mineralele critice în schimbul opririi atacurilor rwandeze.
Cu toate acestea, fără o strategie mai amplă, presiunea exercitată asupra armatei rwandeze nu va fi suficientă pentru a opri conflictul. Luptele dintre M23 și armata congoleză continuă, cu ambele părți angajându-se în atacuri cu drone, punând în pericol viețile civililor. Rebelii au ocupat un teritoriu de mărimea statului american Maryland, iar compromisul din partea ambelor părți rămâne esențial pentru finalizarea acordului de pace.
În prezent, politicile americane în Congo riscă să înghețe criza M23, lăsând țara într-o stare tot mai autoritară, în timp ce China își menține monopolul asupra mineralelor critice din Africa. Fără obiective strategice pe termen lung, o victorie pe termen scurt a administrației Trump ar putea șterge progresele obținute în criza din Congo.
