Iluzia aurului negru din Rusia: Dorința americanilor, achiziția europeanilor
În urmă cu opt ani, politica externă americană era în mâinile lui Rex Tillerson, primul secretar de stat al lui Donald Trump, care a fost mult timp directorul executiv al gigantului petrolier Exxon. Acum, legătura cu Exxon este din nou în centrul atenției politicii externe a lui Trump, în cel de-al doilea mandat. O știre publicată de „Wall Street Journal” dezvăluie că la Summitul din Alaska cu Putin s-a discutat despre revenirea Exxon în afacerile cu petrolul rusesc. În acest context, Trump a impus tarife de 50% asupra importurilor de țiței din Rusia către India, în timp ce America se pregătește pentru un viitor post-sancțiuni.
Uniunea Europeană contribuie semnificativ la complicarea situației. Deși există o narațiune conform căreia UE a închis „robinetele rusești”, realitatea este diferită. Importurile de combustibili fosili din Rusia nu au încetat, Uniunea Europeană plătind anul trecut lui Putin suma uriașă de 23 de miliarde de euro pentru combustibili fosili, excluzând importurile care tranzitează țări terțe, precum India. Aceasta din urmă nu doar că cumpără gaze și petrol rusesc, dar s-a specializat și în rafinarea țițeiului rusesc, pe care îl vinde europenilor.
Astfel, bilanțul sancțiunilor este diferit de ceea ce unii doresc să prezinte. În culisele summitului din Alaska, giganții energetici din cele două țări discută despre posibilitatea reînvierii unei vechi colaborări. Obiectul dorinței este Sakhalin-1, un câmp masiv de petrol și gaze din Orientul Îndepărtat al Rusiei, unde Exxon Mobil, acționar și operator din 1995, a fost forțată să se retragă după invadarea Ucrainei în 2022, pierzând miliarde. Moscova a expropriat efectiv investiția Exxon, blocând vânzarea acțiunilor sale.
Acum, Exxon discută o posibilă revenire, iar pentru Putin, atragerea unui gigant american ar reprezenta o rupere a izolării și readucerea capitalului, tehnologiei și expertizei occidentale într-un sector strategic. În același timp, Exxon ar putea să recupereze parte din pierderi și să-și asigure o sursă de aprovizionare, cu piețe de desfacere în Asia.
Industria rusă continuă să pompeze țiței, dar fără noi investiții în tehnologie, capacitatea sa va scădea. Economia Rusiei suferă din cauza inflației și a exproprierilor arbitrare, iar vânzările pe piața europeană au scăzut, cumpărătorii indieni și chinezi cerând reduceri și plătind cu întârziere. Totul depinde de rezultatul războiului: dacă Trump reușește să impună un acord, Exxon ar putea reveni; dacă Putin continuă să lupte, ar putea exista noi sancțiuni.
Uniunea Europeană, deși vorbește despre sancțiuni, nu le pune în practică. Recent, atacurile ucrainene asupra infrastructurii petroliere rusești au evidențiat dependența energetică a Europei de Moscova. Kievul a atacat în mod repetat conducta Drujba, care aprovizionează Germania, Slovacia și Ungaria cu țiței rusesc. Aceste atacuri, realizate cu drone și rachete de fabricație americană, au întrerupt temporar aprovizionarea cu energie a Berlinului, lăsând Ungaria și Slovacia vulnerabile.
Liderul maghiar Viktor Orban a protestat, acuzându-l pe Zelenski că își vizează aliații, dar Trump a apărat strategia ucraineană, considerând că singura modalitate de a câștiga războiul este aducerea acestuia în interiorul granițelor Rusiei. Atacurile ucrainene subliniază o realitate inconfortabilă: UE continuă să importe volume uriașe de hidrocarburi rusești, direct sau prin triangulări, în ciuda războiului care a intrat în al patrulea an.
