Strategia ingenioasă a Israelului pentru a ascunde adevărul despre arsenalul său nuclear față de Statele Unite
De când programul nuclear al Iranului a fost dezvăluit în 2002, președinții americani au declarat constant că nu vor permite Teheranului să dezvolte arme nucleare. Însă, dacă Iranul a încercat să inducă în eroare oficialii americani, nu este un caz izolat; Israelul a indus în eroare Washingtonul și alte guverne în privința intențiilor sale nucleare încă din anii ’50, conform raportului Washington Post.
Primul premier israelian, David Ben-Gurion, a decis în mijlocul anilor ’50 că Israelul avea nevoie de o armă nucleară pentru a se proteja de statele arabe din regiune. În acea perioadă, Israelul a obținut în secret tehnologia și materialele necesare pentru a dezvolta arme nucleare. După Criza Suezului din 1956, oficialii francezi au decis să ajute Israelul să construiască reactorul Dimona din deșertul Negev, având în vedere și construirea unei centrale de procesare a combustibilului nuclear, care nu apărea în documentele oficiale.
Când oficialii francezi au început să aibă îndoieli, au insistat ca Israelul să oprească lucrările. Israelul a propus un compromis: Franța să termine proiectul fără a solicita monitorizarea activității centralei, iar Israelul se angaja să nu dezvolte arme nucleare. Norvegia a furnizat Israelului apa grea necesară pentru a controla reacțiile nucleare, după ce a primit asigurări din partea oficialilor israelieni că intențiile acestora erau pașnice.
Minciuni și camuflaje
Când serviciile de informații din SUA au descoperit instalația secretă construită în deșert, la finalul anilor ’50, oficialii israelieni au mințit ambasada Americii, susținând că este o fabrică de textile. După ce această minciună a fost demascată, oficialii israelieni au oferit o nouă explicație, afirmând că este un centru de cercetare în domeniul metalurgiei, fără instalații necesare pentru producerea armelor nucleare.
Instalația nucleară a fost dezvăluită de Ben-Gurion în decembrie 1960, iar un an mai târziu, inspectorii au concluzionat că centrala nu are instalațiile necesare pentru un program de arme nucleare. Totuși, oficialii americani doreau inspecții regulate pentru a asigura statele arabe, în special Egiptul, că Israelul nu dezvolta bombe nucleare. Israelul a amânat inspecțiile până când președintele John F. Kennedy a transmis un mesaj direct noului premier israelian, Levi Eshkol, că angajamentul Statelor Unite față de Israel ar putea fi compromis dacă Washingtonul nu va putea monitoriza eforturile nucleare ale Israelului.
Ascunderea adevărului
Israelul ar putea deține deja o triadă nucleară folosind rachete de croazieră lansate din submarine din clasa Dolphin, rachete balistice lansate de la sol și rachete lansate de avioane F-15/F-16, toate capabile să transporte focoase nucleare. Președintele Kennedy a cerut acces nelimitat la complexul Dimona, iar în 1964, o echipă de cercetători americani a confirmat că Israelul nu poate produce arme nucleare. Însă inspectorii au fost păcăliți, deoarece centrala de reprocesare a plutoniului se afla sub reactorul accesibil.
Israelienii au construit ziduri false în jurul liftului care ducea spre partea secretă a instalației. Seymour Hersh, în cartea sa „The Sampson Option”, a explicat că o cameră de control falsă a fost construită la Dimona pentru a înșela inspectorii. Tehnicienii israelieni s-au pregătit temeinic pentru inspecții, având ca scop să convingă inspectorii că nu exista nicio centrală de reprocesare chimică.
Până în 1968, CIA era convinsă că Israelul avea deja arme nucleare. Președintele Richard M. Nixon și prim-ministrul Golda Meir au ajuns la un acord secret: Israelul nu va testa arme nucleare și nu va recunoaște existența lor, iar Statele Unite nu vor mai trimite inspectori la Dimona și nu vor mai face presiuni ca Israelul să semneze Tratatul de Neproliferare a Armamentului Nuclear (NPT).
Consecințe și realități
În 1979, un satelit american a detectat un posibil test nuclear în largul coastei sud-africane, iar oficialii americani bănuiau că a fost un test israelian, încălcând astfel înțelegerea dintre Nixon și Meir. Israelul deține cel puțin 90 de focoase nucleare ce pot fi lansate din aer, cu rachete balistice de la sol și cu rachete de croazieră lansate de nave militare, conform unui raport al Federației Oamenilor de Știință Americani.
Acțiunile Israelului nu justifică eforturile Iranului de a păcăli comunitatea internațională despre planurile sale nucleare. Cu toate acestea, eșecul Statelor Unite de a opri dezvoltarea capacității nucleare a Israelului demonstrează dificultatea de a controla proliferarea nucleară. Iranul se află într-un mediu regional cu țări care au arme nucleare, iar perspectiva ca o nouă conducere de la Teheran să încerce obținerea de arme nucleare rămâne o realitate îngrijorătoare.
