Biberoanele în Antichitate: Pretențiile bebelușilor de altădată
Biberoanele pentru bebeluși au o istorie ce se întinde pe mii de ani. În ciuda diversității de forme și materiale, scopul lor a rămas neschimbat: acela de a asigura hrănirea celor mai mici membri ai societății. Descoperirile arheologice indică faptul că, încă din Epoca de Piatră, bebelușii erau alimentați cu ajutorul unor recipiente speciale: cănițe, sticluțe, carafe, ulcioare sau alte dispozitive ingenioase adaptate pentru nevoile sugarilor.
În absența posibilității alăptării naturale, din diferite motive, oamenii au fost nevoiți să găsească soluții alternative. În acest context, biberoanele au jucat un rol crucial în hrănirea copiilor mici, aspect care continuă să ne preocupe și astăzi.
Biberon din Antichitate descoperit de arheologi în Constanța
Potrivit dr. Ana Hamat, arheolog la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), alimentația bebelușilor era un subiect delicat și esențial. Deși alăptatul la sân era considerat modalitatea ideală de hrănire, existau situații în care nu putea fi realizat. În aceste cazuri, oamenii găseau soluții, iar una dintre ele era folosirea unor recipiente speciale pentru hrănirea celor mici – biberoane, așa cum le-am numi astăzi.
Materiale utilizate pentru biberoane
În lipsa plasticului, părinții antici foloseau materiale comune epocii, precum lutul și sticla. Biberoanele din sticlă erau cele mai apreciate, având o formă recognoscibilă – o gură mai largă și o prelungire asemănătoare cu o tetină, tot din sticlă. Acestea erau nu doar eficiente, ci și elegant realizate, demonstrând că moda și funcționalitatea mergeau mână în mână.
Igiena era un aspect important: biberoanele erau curățate temeinic cu apă foarte fierbinte pentru dezinfectare. La sticlă, procesul era mai simplu, în timp ce lutul, fiind poros, prezenta unele dificultăți.
Ce bea, de fapt, un bebeluș roman?
Lipsa formulelor speciale de lapte pentru sugari nu îi descuraja pe părinții din Antichitate. Se folosea, în principal, laptele de vacă, dar și cel de capră sau bivoliță. Uneori, acesta era diluat cu apă sau îndulcit cu miere. Deși astăzi știm că nu este recomandat să dai miere copilului mic, în acea vreme grija principală era ca pruncul să se alimenteze, deoarece riscurile erau majore.
Moașa, ghidul indispensabil al mamei
Un alt personaj important era moașa, care nu doar ajuta la naștere, ci și învăța femeile cum să îngrijească nou-născuții – de la spălat la hrănit și culcat. Rolul moașei era vital, iar meseria sa redevine astăzi un domeniu cu un prestigiu reînnoit.
Remedii neobișnuite
Când medicina era limitată, tradițiile și credințele populare completau îngrijirea copilului. Pentru colici, plânsete sau erupții dentare, se foloseau amulete, bobițe de mac sau chiar alcool. Deși aceste practici nu sunt recomandate astăzi, ele reflectă ingeniozitatea și disperarea părinților care voiau să-și aline copiii.
Nimic nou sub soare
Poveștile copilăriei nu s-au schimbat prea mult de-a lungul timpului. Când vedem un biberon roman de sticlă în muzeu, ne amintim că, dincolo de civilizații și secole, ne unește aceeași grijă pentru cei mici.
