Fenomenul respirator „astmul de furtună”
Tusea puternică, respiraţia şuierătoare, senzaţia de apăsare în piept şi lipsa de aer, apărute în timpul unei furtuni de vară, pot indica instalarea unei crize de astm. Medicii din Timişoara atrag atenţia că acest fenomen poartă numele de „astm de furtună” şi poate afecta inclusiv copiii care nu au fost diagnosticaţi anterior cu astm. În România, nu există statistici referitoare la frecvenţa acestor episoade, fenomenul fiind mai degrabă nerecunoscut şi subraportat.
„Copilul ajunge la camera de gardă cu dificultăţi de respiraţie, iar cazul este înregistrat ca o criză de astm, un episod de bronhospasm sau o reacţie alergică. Legătura cu furtuna şi concentraţia ridicată de polen trece de cele mai multe ori neobservată”, se arată în comunicatul Compartimentului de Pneumologie Pediatrică al Spitalului Judeţean Timişoara.
Cauzele „astmului de furtună”
Medicii explică că astmul de furtună nu este o afecţiune distinctă, ci o reacţie respiratorie acută provocată de combinaţia dintre cantitatea mare de polen din aer, umiditatea ridicată şi curenţii puternici care apar înaintea şi în timpul unei furtuni. De obicei, ploaia este considerată benefică pentru persoanele alergice, deoarece curăţă temporar aerul de polen. Totuşi, în cazul furtunilor puternice de vară, efectul poate fi exact invers. Curenţii de aer aduc spre sol cantităţi mari de polen din straturile superioare ale atmosferei. Umiditatea face ca particulele de polen să absoarbă apă şi să se fragmenteze în părţi extrem de mici. Dacă particulele întregi sunt oprite în nas şi în gât, fragmentele rezultate pot pătrunde adânc în căile respiratorii, provocând inflamaţia şi îngustarea acestora, ceea ce poate declanşa o criză de astm.
Recomandări pentru părinţi
Copiii cu astm alergic sunt cei mai expuşi, mai ales dacă boala nu este controlată corespunzător. Există, de asemenea, copii care nu au fost diagnosticaţi cu astm, dar care au o sensibilitate la polen, prezentând de obicei doar strănut, nas înfundat, secreţii nazale, mâncărimi sau lăcrimarea ochilor. În timpul unei furtuni, aceştia pot dezvolta pentru prima dată tuse severă, respiraţie şuierătoare şi senzaţia de sufocare. Simptomele pot apărea chiar înainte ca ploaia să înceapă, deoarece rafalele puternice ce preced furtuna pot transporta polenul şi fragmentele acestuia pe suprafeţe întinse.
Fenomenul este întâlnit mai ales în perioadele cu o concentraţie ridicată de polen, în special de polen provenit de la graminee, iar riscul poate creşte în zilele călduroase, urmate de furtuni puternice.
Medicii recomandă părinţilor copiilor alergici la polen sau diagnosticaţi cu astm să închidă feroneriile şi să îi ţină pe cei mici în interior atunci când se anunţă o furtună. De asemenea, copilul trebuie să urmeze tratamentul prescris şi să aibă la îndemână medicaţia indicată pentru situaţiile în care simptomele se agravează. Tratamentul de control nu trebuie întrerupt doar pentru că, într-o anumită perioadă, copilul se simte bine. Administrarea corectă a acestuia reduce riscul apariţiei unei crize severe.
Schimbările climatice favorizează prelungirea perioadelor de polenizare, creşterea cantităţii de polen din aer şi apariţia mai frecventă a fenomenelor meteorologice extreme, ceea ce ar putea determina ca episoadele de astm indus de furtună să devină mai frecvente.
Părinţii trebuie să solicite imediat ajutor medical atunci când copilul respiră cu dificultate, nu poate vorbi normal din cauza lipsei de aer, respiră greu sau des, devine agitat sau somnolent ori dacă buzele încep să devină cianotice.
