Singurătatea: un dușman tăcut al sănătății
A fi singur și a te simți singur nu sunt același lucru, iar diferența poate avea efecte serioase asupra sănătății, conform unui studiu realizat de Universitatea Cornell. Cercetătorii subliniază că nu numărul de oameni din viața unei persoane este cel mai important, ci modul în care sunt percepute aceste relații.
Studiul, publicat în revista JAMA Network Open, a implicat analiza datelor a 7.845 de adulți de peste 50 de ani din Anglia, urmăriți în medie timp de 13,6 ani. Rezultatele arată că participanții care se simțeau mai singuri decât ar sugera situația lor socială aveau riscuri mai mari pentru sănătate. Persoanele etichetate drept „vulnerabile social” prezentau un risc crescut de mortalitate din toate cauzele, boli cardiovasculare și boală pulmonară obstructivă cronică.
Pe de altă parte, participanții care erau izolați social, dar nu se simțeau singuri, descriși ca „rezilienți social”, aveau un risc redus sau inexistent pentru majoritatea problemelor de sănătate. Studiul a subliniat că asimetria dintre izolarea socială și sentimentul de singurătate poate fi măsurată, ceea ce permite identificarea persoanelor cu cel mai mare risc înainte ca efectele negative asupra sănătății să apară.
Efectele singurătății asupra sănătății
Atât izolarea socială, cât și singurătatea au fost studiate pe larg, având un impact negativ asupra sănătății mintale și fizice. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 16% dintre oameni la nivel global se confruntă cu singurătatea. Izolarea socială se referă la contact social limitat și participare redusă, în timp ce singurătatea este o experiență subiectivă de deconectare de ceilalți.
Un alt studiu publicat în revista Nature Communications Psychology a arătat că persoanele care se confruntă cu „singurătate cronică” percep interacțiunile viitoare ca fiind amenințătoare, ceea ce le determină să se retragă. Această dinamică creează un cerc vicios, mai puternic în cazul celor cu niveluri ridicate de singurătate cronică, făcându-l dificil de rupt.
Abordarea medicală a singurătății
Potrivit OMS, una din cinci vizite la medicul de familie este cauzată de probleme care nu pot fi tratate strict medical, precum izolarea socială, singurătatea sau dificultățile financiare. Ca răspuns, unii medici recurg la „prescrierea socială”, care include activități non-medicale ce îmbunătățesc starea de bine a pacienților, cum ar fi plimbările în grup, voluntariatul sau cluburile de grădinărit.
Prin conectarea serviciilor de sănătate cu resursele comunitare, prescrierea socială urmărește îmbunătățirea sănătății populației, reducerea inegalităților și diminuarea presiunii asupra sistemelor medicale suprasolicitate. Regatul Unit a fost prima țară care a integrat prescrierea socială în politica națională de sănătate, cu peste un milion de persoane direcționate anual către astfel de servicii.
Academia Națională pentru Prescriere Socială din Regatul Unit (NASP) va deveni, începând din martie 2026, Centru Colaborator al OMS pentru politici și dezvoltare în domeniul prescrierii sociale, oferind sprijin statelor membre OMS pentru implementarea acestor politici la nivel național.
