„Tăcerea asurzitoare: Motivele din spatele ignoranței SUA și Mării Britanii față de un conflict devastator, la fel de brutal ca genocidul din Rwanda”
În doar două zile, în octombrie 2025, aproximativ 10.000 de oameni au fost masacrați și până la 40.000 au dispărut din orașul El Fasher, capitala statului Darfur de Nord, Sudan. Deși atrocitățile din Sudan erau ușor de anticipat, SUA și Marea Britanie au ales să ignore avertismentele serviciilor de informații pentru a evita implicarea într-un conflict care ar fi putut afecta relațiile cu un important aliat, conform unei investigații The Guardian.
Mii de civili – copii, femei și bărbați – au fost măcelăriți după ce Forțele de Sprijin Rapid (RSF) au cucerit orașul. Aceasta a fost cea mai rapidă și de mare amploare masacrare din acest secol, de o brutalitate nemaivăzută de la genocidul din Rwanda din 1994. Căderea orașului a marcat finalul unui asediu de 18 luni și reprezintă cel mai sângeros capitol al războiului purtat de RSF împotriva forțelor guvernamentale din Sudan.
O garnizoană epuizată a armatei a luptat pentru apărarea orașului, alături de grupuri de luptători locali unite pentru a proteja locuitorii de un genocid. Obstacolele majore întâmpinate de aceștia au fost „Gropile iadului”, o serie de tranșee adânci de cinci metri. Potrivit lui Emam Doud, unul dintre luptători, cei care rămâneau blocați înăuntru erau uciși de RSF. În cele din urmă, apărătorii orașului au fost înfrânți de atacatori, care au folosit inclusiv drone kamikaze.
Informațiile obținute de serviciile britanice confirmau că RSF dorea „eliminarea” populației non-arabe din El Fasher. Avertismentele interne ale Statelor Unite și Marii Britanii privind masacrarea iminentă a populației locale au fost ignorate de oficialii occidentali. Concluziile evaluării Departamentului de Stat al SUA ar fi trebuit să determine un răspuns ferm pentru a salva El Fasher, însă informațiile au fost ascunse.
Marea Britanie a abandonat, de asemenea, El Fasher, ignorând rapoartele care prevesteau un genocid în regiune și lăsând rețeaua de informații care ar fi justificat o intervenție în ceață pe toată perioada asediului. Deși luptele se intensificau, Marea Britanie a eliminat genocidul din Darfur (2003-2005) de pe lista cu atrocități în masă recunoscute oficial. Emiratele Arabe Unite, principalul susținător al RSF, au depus eforturi considerabile pentru a-și ascunde implicarea în cucerirea violentă a orașului El Fasher. EAU neagă că ar fi oferit sprijin militar grupării RSF.
Prin ignorarea avertismentelor legate de riscul genocidului, autoritățile din SUA și Marea Britanie au distrus orice șansă ca populația asediată să fie salvată. Căderea orașului El Fasher a reprezentat un eșec moral și politic al sistemului internațional destinat prevenirii genocidului. Ultima actualizare a evaluării utilizate pentru strategia de securitate națională a Marii Britanii a fost realizată în 2019, cu patru ani înainte de începerea actualului război.
În iulie 2023, după masacrul din Geneina, agențiile de spionaj occidentale au indicat că El Fasher ar putea fi următoarea țintă. Deși experții în securitate au cerut intervenția ONU sau a Statelor Unite, nu s-a luat nicio măsură concretă. După ce investigatorii au strâns dovezi clare că atacul din Geneina a fost motivat etnic, oficialii Departamentului de Stat al SUA au blocat evaluarea și au cerut ștergerea unor părți din raport.
Motivul pentru care avertismentele au fost ignorate este legat de dorința Washingtonului de a proteja un acord de apărare reciprocă cu Emiratele Arabe Unite. Tăcerea a trimis un semnal către ucigași, iar pentru RSF și EAU a fost o acceptare a ceea ce avea să se întâmple. Consiliul de Securitate al ONU nu a emis nicio rezoluție referitoare la El Fasher și nu a propus sancționarea Emiratelor Arabe Unite, în ciuda unui embargou ONU împotriva transferului de arme către grupurile non-guvernamentale din Darfur.
El Fasher este acum un oraș fantomă, cu iarba crescând în piețele sale părăsite. Cadavrele din străzi au dispărut, majoritatea fiind arse sau îngropate. Acest oraș simbolizează un eșec moral și politic al comunității internaționale în prevenirea genocidului.
