Impactul conflictului anti-Iran asupra securității energetice a Chinei
De la începutul războiului lansat de SUA și Israel împotriva Iranului, o întrebare cheie este cum ar putea reacționa Beijingul, având în vedere că economia Chinei se bazează pe petrolul importat din Iran și transportat prin Strâmtoarea Ormuz. Conform unei analize, China este autosuficientă energetic în proporție de 85%. Deși importă peste 10% din totalul său global de petrol din Iran, aprovizionarea sa cu energie a fost diversificată la nivel internațional și electrificată pe plan intern pentru a evita dependența de o singură sursă. Beijingul a construit o pernă împotriva unui șoc de aprovizionare pe termen scurt, cauzat de un război în Orientul Mijlociu.
Cu toate acestea, închiderea Strâmtorii Ormuz, dacă va fi prelungită peste trei luni, va reprezenta un test serios pentru presupunerile de lungă durată ale Chinei cu privire la întreruperile aprovizionării cu petrol.
Dependența de petrol a Chinei față de Orientul Mijlociu
Importurile de petrol ale Chinei au atins niveluri record în 2025, ajungând la 11,55 milioane de barili pe zi, cu peste 55% provenind din Orientul Mijlociu: Arabia Saudită (14,9%), Iran (13%), Irak (11,2%), Emiratele Arabe Unite (6,4%), Oman (6,1%), Kuweit (3,3%) și Qatar (1,3%). Majoritatea acestui petrol trebuie transportată prin Strâmtoarea Ormuz. Potrivit Guvernului chinez, puțin peste 70% din consumul de țiței al țării depinde de importuri, iar 38% din consumul de petrol provine din Orientul Mijlociu. Beijingul nu a dezvăluit datele despre petrolul importat din Iran din 2022, astfel că sursele sunt estimative. Se estimează că aproximativ 90% din exporturile de țiței ale Iranului ajung în China, cu o cifră de 1,38 milioane de barili pe zi pentru importurile Chinei de petrol iranian în 2025.
Impacturile războiului din Iran asupra securității energetice a Chinei
Războiul din Iran are trei impacturi directe asupra securității petroliere a Chinei:
- Produția și exportul de petrol din Iran sunt perturbate, iar momentul reluării rămâne neclar.
- Iranul a amenințat că va închide Strâmtoarea Ormuz, afectând fluxul de petrol.
- Atacurile Iranului au determinat producătorii din Golf să reducă producția de petrol, ceea ce a dus la creșterea prețurilor petrolului la peste 100 de dolari pe baril.
Este China nesigură din punct de vedere energetic?
Dependența Chinei de petrolul importat nu afectează profund securitatea sa energetică. În realitate, China este extrem de autosuficientă energetic, cu niveluri de autosuficiență constant peste 80% în timpul celui de-al 14-lea Plan cincinal, din 2021 până în 2025. Cărbunele rămâne principala componentă a sectorului energetic al Chinei, reprezentând aproximativ 51,4% din consumul total de energie. Sursele de energie regenerabilă au depășit petrolul în 2024, devenind a doua cea mai mare sursă de energie din China.
Deși 38% din totalul petrolului consumat provine din Orientul Mijlociu, petrolul reprezintă mai puțin de 20% din consumul total de energie al Chinei. China produce aproximativ 30% din țițeiul pe care îl consumă, iar economia chineză se îndepărtează rapid de combustibilii fosili. În 2025, energia regenerabilă a depășit petrolul ca a doua cea mai mare sursă de energie, totalizând peste 20% din energia totală consumată de China.
Diversificarea aprovizionării cu petrol
Un alt factor care contribuie la securitatea energetică a Chinei este diversificarea aprovizionării cu petrol. Cea mai mare parte a importurilor de petrol ale Chinei în 2025 provine din Rusia, cu 17,4%, urmată de Arabia Saudită, cu 14,9%. Analiștii au susținut că China nu ar permite ca o singură țară să domine mai mult de 15% din importurile sale de petrol, cu excepția Rusiei, considerată un partener indispensabil în competiția cu Statele Unite.
Provocările viitoare pentru China
În fața dependenței sale limitate de petrolul din Orientul Mijlociu, China se confruntă cu două provocări în crizele de securitate regională: perturbarea producției și perturbarea transporturilor. Diversificarea furnizorilor de petrol și electrificarea economiei sunt principalele contrastrategii adoptate de Beijing. Cu toate acestea, teoria Beijingului privind sustenabilitatea conflictelor regionale a fost pusă la încercare. Experții susțin că securitatea energetică a Chinei este susceptibilă, dar nu vulnerabilă.
O criză energetică cauzată de un conflict regional în Orientul Mijlociu nu va fi sustenabilă, dar o închidere prelungită a Strâmtorii Ormuz ar putea determina Beijingul să colaboreze cu alți consumatori și producători de petrol, punând presiuni asupra Washingtonului pentru a căuta o soluție negociată. China a trimis un reprezentant special pentru afacerile din Orientul Mijlociu pentru a promova diplomația și a căuta un posibil armistițiu.
Impactul războiului din Iran asupra dependenței de petrol a Chinei este complex. Deși China importă peste 10% din totalul său global din Iran, consumul de energie a fost diversificat și electrificat pentru a evita dependența de orice exportator individual. Presupunerile Beijingului cu privire la natura nesustenabilă a unui conflict regional major sunt acum testate.
