SRI dezvăluie arhive istorice despre spionajul din al Doilea Război Mondial și soarta refugiaților
Serviciul Român de Informații a făcut publice o serie de documente valoroase care evidențiază modul în care funcționau serviciile secrete românești înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Documentele oferă informații despre spionajul german în România, tensiunile legate de primirea refugiaților polonezi și detalii despre controversatul caz „Butenko”. Aproape 60.000 de militari polonezi au fugit în România în urma invaziei germane.
Cazul Butenko
Un aspect semnificativ abordat de SRI este dispariția lui Theodor Hrisanfovici Butenko, consilierul Legației URSS la București, care a avut loc pe 6 februarie 1938. Butenko, numit însărcinat cu afaceri la 1 decembrie 1937, a fost acuzat de sovietici că ar fi fost ucis de legionari, afirmație considerată neadevărată de partea română. Documentele din arhivele SRI, alături de sursele din Arhivele Naționale ale României și CNSAS, contribuie la clarificarea circumstanțelor dispariției sale.
Ministerul de Externe român a fost informat în termen de 24 de ore despre absența diplomatului, iar mai multe ipoteze privind răpirea sa au fost analizate. Partea română considera că Butenko ar fi putut fi răpit de GPU, având în vedere antecedentele violente ale agenților sovietici în România. De asemenea, unii oficiali români speculau că dispariția diplomatului ar putea fi o înscenare orchestrată de GPU pentru a tensiona relațiile bilaterale.
În cele din urmă, Butenko a apărut la Roma, unde a declarat că a părăsit România voluntar, acuzând încercări de răpire din partea agenților GPU și criticând regimul sovietic.
Activitățile de spionaj și economia românească
Documentele SRI subliniază că, în perioada interbelică și în timpul războiului, serviciile românești au monitorizat activitățile oficinelor de spionaj străine, în special cele germane. Aceste organizații erau interesate de resursele economice românești pentru a sprijini efortul de război german. Un exemplu notabil este compania Solagra, care a obținut monopolul semințelor oleaginoase din România. Aceasta a fost lichidată în vara anului 1944, după ce frontul de război a avansat.
Refugiații polonezi
După invazia Germaniei în Polonia pe 1 septembrie 1939 și ocuparea estului de către Armata Roșie pe 17 septembrie 1939, România a primit un număr semnificativ de refugiați polonezi, estimat între 50.000 și 100.000, dintre care 25.000-60.000 erau militari. Autoritățile române au acceptat primirea refugiaților la solicitarea guvernului polonez, dar au fost sub presiune din partea Germaniei și URSS. Documentele SRI evidențiază eforturile României de a asigura asistența umanitară și de a respecta regimul de neutralitate.
Pe parcursul primirii refugiaților, statul român a organizat activitatea de cazare și asistență, stabilind responsabilități clare pentru gestionarea situației acestora. Aceste informații și documentele relevante sunt acum disponibile pentru cercetători, prin intermediul Arhivei Centrale a SRI.
