ANAF impune reguli mai stricte pentru eșalonarea datoriilor
Firmele și persoanele fizice care nu își pot plăti taxele la timp au intrat, de la 1 ianuarie 2026, într-un sistem mult mai strict de eșalonare a datoriilor către stat. Noile reguli limitează accesul la eșalonarea „fără garanții” și îi obligă pe cei cu restanțe mai mari să aducă bunuri sau garanții personale.
„Eșalonarea simplificată pentru maximum un an se poate face doar până la 400.000 de lei pentru firme și 100.000 de lei pentru persoane fizice. Firmele cu vechime mai mică de un an nu mai pot apela la această procedură”, a explicat Ioana Arsenie, strateg financiar.
Pentru sume mai mari, „intrăm automat într-o procedură clasică, cu dosar, garanții și, în multe cazuri, fidejusiune în nume personal”. Fidejusiunea se referă la promisiunea, printr-un contract autentic, a unei persoane (de regulă administratorul sau asociatul firmei) de a plăti din bunurile sale dacă firma nu reușește să își achite ratele.
Scopul schimbărilor
Schimbările sunt parte dintr-o reformă prin care statul vrea să oprească folosirea eșalonărilor ca mecanism de amânare pe termen lung a taxelor și să îi ajute doar pe contribuabilii aflați într-o dificultate reală, dar temporară.
Ce este eșalonarea la plată
Eșalonarea este procedura prin care ANAF permite unui contribuabil să își plătească datoriile către buget în rate lunare, stabilite printr-un calendar oficial. Cu alte cuvinte, statul îi spune contribuabilului: „Nu plătești tot azi, dar trebuie să respecți strict acest program de plată”.
Tipuri de eșalonare
Conform ANAF, noile modificări ale Codului de procedură fiscală „reformează sistemul de eșalonări prin reducerea tratamentelor fiscale preferențiale și sprijinirea disciplinei fiscale”. Există două tipuri de eșalonare:
- Eșalonarea simplificată: rezervată celor cu datorii mai mici, cu plafoane de maximum 100.000 de lei pentru persoane fizice și 400.000 de lei pentru firme. Aceasta se acordă pe cel mult 12 luni și fără nicio garanție. Firmele trebuie să existe de cel puțin 12 luni, iar datoriile să fie mai noi de un an.
- Eșalonarea clasică: se aplică automat pentru sumele care depășesc plafoanele. Perioada maximă este de cinci ani, iar suma nu este limitată. ANAF cere garanții, bunuri puse gaj sau un contract de fidejusiune.
De ce a fost schimbat sistemul
Noile reguli sunt menite să oprească folosirea abuzivă a eșalonărilor. În trecut, unele firme acumulau datorii tot mai mari pe parcursul eșalonării, iar în final intrau în insolvență sau concordat preventiv, proceduri juridice în care o firmă recunoaște că nu mai poate plăti datoriile.
O eșalonare pierdută înseamnă blocarea automată a conturilor. În plus, atenția autorităților din punct de vedere al controalelor poate să crească, iar evaluarea riscului fiscal al firmei se poate înrăutăți.
Ce trebuie să facă un antreprenor când apar probleme
Dacă blocajul este temporar, de una-două luni, nu este întotdeauna cea mai bună soluție să se apeleze imediat la ANAF. Antreprenorii ar putea obține termene de plată mai lungi de la furnizori și să direcționeze banii către taxe. Este esențial să existe rezerve de cash sau linii de finanțare.
Analiza cauzelor, precum scăderi de vânzări sau întârzieri la încasări, este crucială, deoarece fără această analiză, eșalonarea nu face decât să amâne o criză mai mare.
