Solstițiul de iarnă 2025: Noaptea fără sfârșit și începutul luminii în zilele ce vin
Solstițiul de iarnă marchează cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului, reprezentând începutul sezonului rece în emisfera nordică. În 2025, fenomenul va avea loc duminică, 21 decembrie, la ora 17:03, ora României. De la acest moment și până la solstițiul de vară, din 21 iunie 2026, durata zilelor va începe să crească treptat, în timp ce nopțile se vor scurta.
Deși iarna începe din punct de vedere meteorologic pe 1 decembrie, debutul astronomic al sezonului rece coincide cu solstițiul de iarnă, când poziția aparentă a Soarelui pe cer reflectă mișcarea reală a Pământului în jurul acestuia.
De ce nopțile sunt mai lungi în timpul solstițiului de iarnă
Fenomenul din luna decembrie desemnează perioada în care poziția Soarelui la amiază variază foarte puțin, acesta fiind aproape staționar pe cer. Abia după acest moment, Soarele începe să urce treptat mai sus la mijlocul zilei, semn că zilele încep să se lungească.
În timpul solstițiului de iarnă, nopțile ating cea mai mare durată din întregul an deoarece Soarele urcă foarte puțin pe cer și rămâne vizibil pentru un interval scurt. La amiază, la latitudinea medie a României, în jur de 45°, Soarele se ridică la doar aproximativ 21° deasupra orizontului. Astfel, ziua ajunge la minimul anual – în București, aproximativ 8 ore și 50 de minute – în timp ce noaptea atinge durata maximă, de aproape 15 ore și 10 minute.
Spre deosebire de solstițiul de vară, la solstițiul de iarnă Soarele rămâne foarte jos pe cer chiar și la mijlocul zilei, ceea ce face ca razele sale să ajungă sub un unghi redus, iar umbrele obiectelor să devină mai lungi decât în orice altă zi a anului.
Semnificația fenomenului astronomic
Solstițiul de iarnă marchează începutul iernii astronomice, când Soarele atinge cea mai sudică poziție pe sfera cerească, la aproximativ 23°27′ sud față de ecuator, deasupra cercului de latitudine numit „Tropicul Capricornului”. În această zi, răsăritul și apusul se deplasează simetric spre sud față de punctele cardinale est și vest, determinând astfel cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului.
Originea denumirii de solstițiu
Cuvântul solstițiu provine din latină, „solstitium”, format din „sol” (soare) și „sitium” (a se opri), reflectând ideea de „soare nemișcat”.
Tradiții și obiceiuri de Solstițiul de iarnă
Tradițiile legate de solstițiu au rădăcini extrem de vechi. Cea mai veche referință scrisă despre o sărbătoare dedicată reîntoarcerii Soarelui provine din Mesopotamia antică, de peste 4.000 de ani. Festivitatea, care dura 12 zile, urmărea să-l ajute pe zeul Marduk să restabilească ordinea în regiune pentru încă un an.
Construcțiile megalitice, precum „Stonehenge” în Anglia și „Newgrange” în Irlanda, sunt elemente importante ale tradițiilor solstițului, menite să urmărească traiectoria Soarelui. Pietrele de la Stonehenge au fost aliniate astfel încât lumina Soarelui să cadă precis la apus în ziua solstițiului de iarnă.
Potrivit obiceiurilor străvechi, în nopțile de solstițiu, feriga înflorește miraculos, iar cei care reușesc să o surprindă se bucură de noroc în dragoste și prosperitate. De asemenea, în tradiția populară românească, solstițiul marchează reînnoirea energiei casei și familiei, iar în unele zone, oamenii aprind focuri ritualice și pregătesc alimente speciale pentru a alunga spiritele rele și a atrage noroc în noul an.
