Piața românească în criză: Banca Mondială dezvăluie pierderi de 28% din potențialul comercial
România ar putea realiza cu 28% mai mult comerț internațional decât în prezent, printr-o utilizare mai eficientă a resurselor precum capital, active fizice și forță de muncă, conform unui raport recent al Băncii Mondiale. Problema principală nu este că „nu producem nimic”, ci că exportăm în principal bunuri cu valoare adăugată mică, precum cablaje auto și produse agricole brute, rămânând astfel blocați în verigile inferioare ale lanțurilor globale de valoare, în timp ce importăm produse procesate scumpe și tehnologie avansată.
Raportul analizează cât ar putea să exporte și să importe România în funcție de dimensiunea economiei, poziția geografică și accesul la piețele globale. Rezultatele indică faptul că, în medie, țările din Europa și Asia Centrală comercializează cu aproximativ 45% mai puțin decât le permite potențialul. În cazul României, deficitul de integrare comercială este estimat la 28% din volumul total al comerțului actual, ceea ce înseamnă că aproape o treime din comerțul pe care l-am putea avea lipsește.
Polonia, în schimb, are un „comerț lipsă” de 19%, ceea ce sugerează că, deși se confruntă cu provocări similare, a reușit să valorifice mai bine integrarea în piețele internaționale. Exportatorii din România, deși reprezintă o proporție relativ mică din totalul firmelor, contribuie disproporționat la valoarea adăugată, investiții și ocuparea forței de muncă. O subperformanță de 28% în comerțul internațional se traduce prin mai puține firme conectate la piețele externe, productivitate scăzută și salarii mai mici.
Productivitatea, veriga lipsă a creșterii economice
Mesajul central al raportului subliniază că problema nu mai este lipsa de capital, ci productivitatea. La nivelul Europei și Asiei Centrale, eficiența utilizării capitalului este de aproximativ 62% din nivelul înregistrat în Statele Unite. Banca Mondială estimează că o alocare mai eficientă a resurselor ar putea conduce la o creștere a productivității de peste 20% în România. Această creștere ar rezulta dintr-o structură economică mai bine organizată, în care firmele performante se extind, iar cele neproductive eliberează resurse.
De asemenea, raportul arată că, dacă ritmul de creștere a productivității ar fi fost constant din 2008, PIB-ul regiunii ar fi fost cu aproximativ 62% mai mare. O creștere a productivității cu 10% ar putea genera aproape 2 milioane de locuri de muncă în Europa și Asia Centrală, ceea ce ar însemna salarii mai mari pentru angajați.
Mitul că nu producem nimic nu mai este valid
În discuții publice, adesea se menționează ideea că România „nu produce nimic”. Această percepție este contestată, având în vedere că proporția de exporturi manufacturiere a crescut semnificativ. Problema nu este cantitatea, ci profilul exporturilor, care sunt predominant bunuri cu valoare adăugată mică. România exportă produse agricole brute și importă lactate sau carne procesată cu valoare mare adăugată, ceea ce generează pierderi financiare.
Pe segmentul bunurilor sofisticate și tehnologie, România are un potențial neexploatat. Exporturile de software sunt satisfăcătoare, dar nu sunt suficiente pentru a compensa deficitul în domeniul hardware-ului complex.
Dependența de capitalul străin și limitele modelului de dereglementare
Raportul Băncii Mondiale subliniază că încetinirea productivității în regiune coincide cu un ritm lent al reformelor și cu distorsiuni de piață, inclusiv o prezență ridicată a întreprinderilor de stat ineficiente. Dependența disproporționată de capitalul străin este un alt factor major pentru România. Această dependență a devenit o scuză pentru lipsa investițiilor în capitalul local.
Strategia de atragere a investițiilor prin facilități fiscale și legislație permisivă a dus la o poziție defavorabilă în lanțurile de valoare internaționale. Deși România este bine integrată în lanțurile de valoare germane, exporturile sunt predominante în bunuri cu valoare adăugată mică, afectând capacitatea de negociere.
Oportunități de nearshoring
Banca Mondială evidențiază oportunitatea pentru România de a profita de reorientarea marilor companii către lanțuri de aprovizionare mai apropiate de piețele de consum, ca urmare a crizelor recente. Această tendință de nearshoring, care implică relocarea producției mai aproape de piețele mari, poate fi benefică pentru România, având în vedere integrarea sa în Uniunea Europeană.
Totuși, România trebuie să își clarifice rapid oferta, infrastructura și forța de muncă pregătită pentru a nu pierde această oportunitate. Infrastructura, în prezent, este subdezvoltată, inclusiv portul Constanța și rețeaua feroviară, ceea ce limitează capacitatea de livrare eficientă a produselor.
Reforme necesare pentru schimbarea modelului economic
Banca Mondială recomandă un nou impuls al reformelor în domeniile comerțului, investițiilor, digitalizării și eficienței. Este necesară o taxare mai echilibrată între capitalul local și cel străin, alocând veniturile suplimentare pentru investiții în infrastructură și educație. De asemenea, este crucial să se sprijine IMM-urile în procesul de internaționalizare și integrare în lanțurile de valoare.
Estimările sugerează că, dacă România ar reuși să acopere gap-ul de 30% în comerț, salariile ar putea crește între 5-15%, ceea ce ar reprezenta o creștere reală, nu bazată pe inflație. O economie diversificată și bine conectată ar reduce vulnerabilitatea la șocurile externe și ar îmbunătăți nivelul de trai.
În concluzie, România are oportunitatea de a transforma comerțul „lipsă” în exporturi mai valoroase, ceea ce ar conduce la o economie mai puternică, cu salarii mai mari și o calitate a vieții îmbunătățită.
