„Amelia și poveștile împrumutate ale singurătății”
Recent, s-a avut privilegiul de a explora una dintre variantele fluide ale „Singurătăţilor de împrumut” ale Ameliei Stănescu, înainte de încrustarea tipografică. Această lucrare se prezintă ca un testament al simbiozei, subliniind impactul poeziei asupra introspecției personale.
„Singurătăţile de împrumut” ale Ameliei evocă titluri de cărți de poezie, cu jocuri inteligente de cuvinte, alăturări surprinzătoare și imagini complexe. Poezia sa reușește să conducă cititorul către revelații și să îi confrunte emoțiile, evidențiind adevărurile tăioase ale vieții. Amelia folosește o masca rafinată a cuvintelor pentru a transmite dureri împărtășite, îmbinând eleganța versificației cu teme profunde.
Dragostea apare ca un pretext pentru introspecții amuzant-dureroase: „ce frumoasă e dragostea/ până la prima stație/ a singurătății”. Amelia explorează relațiile interumane și singurătatea, afirmând că „oamenii sunt cobai cu suflete de împrumut” și că „libertatea este…/ jocul murdar al singurătății”. În acest cadru, cititorul se confruntă cu sine și cu intimitățile sale, fiind provocat să le înțeleagă și să le depășească.
Volumul a fost lansat în avanpremieră la Târgul de Carte Bookfest, pe 31 mai 2025, la standul Editurii Eikon, iar lansarea oficială a avut loc pe 25 iunie 2025, la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța, fiind prezentată de scriitorul Andrei Novac și de prof.univ.dr. Ileana Marin.
Amelia Stănescu afirmă: „Vă «împrumut» singurătăți. Poetice. Vă las să pătrundeți în spațiul securizant al eu-lui liric. Acolo unde gândurile se pun în mișcare pe bază de tensiune alternativă.” Această lucrare reflectă nevoile și visurile oamenilor, precum și tăcerea benefică ce înconjoară poezia.
Criticul literar Christian Crăciun apreciază că Amelia Stănescu „propune o poezie a transparențelor”, în care obiectele lirice au o fragilitate și o luminozitate controlate, invitând cititorii să își facă credit la „băncile de fabricat starea de bine”. De asemenea, scriitorul Adrian Aluigheorghe subliniază că lucrarea nu abordează doar singurătatea, ci și libertatea de a explora universul interior.
