Descoperă Clostridioides difficile: Bacteria comună în România și modul ei de transmitere rapidă
Clostridioides difficile, cunoscută și sub denumirea de Clostridium difficile, este o bacterie patogenă responsabilă de infecții ale intestinului gros (colon), având un impact semnificativ asupra sănătății publice. Infecția se poate transmite prin contact direct cu persoane infectate sau ca urmare a administrării prelungite de antibiotice, care dezechilibrează flora intestinală normală.
Bacteria este anaerobă, oportunistă și neinvazivă, având o capacitate ridicată de formare a sporilor, care sunt celule microscopice prin care se reproduc asexuat și se răspândesc, având rol de rezistență în condiții nefavorabile de mediu. Infecția cu Clostridioides difficile afectează în principal persoanele vulnerabile, precum cele în vârstă sau cele cu afecțiuni cronice.
Riscurile și dificultățile tratamentului
Infecția cu Clostridioides difficile este adesea dificil de tratat în cazul persoanelor vulnerabile. Riscul crescut de infecție poate evolua către forme severe, cu posibile complicații renale, afectarea altor organe și, în cazuri grave, chiar sepsis. Persoanele cu spitalizări de lungă durată sau tratamente îndelungate cu antibiotice se află în această categorie de risc.
Boala poate manifesta simptome diferite, iar o persoană cu un sistem imunitar echilibrat poate dezvolta o formă ușoară sau asimptomatică. În schimb, alte persoane infectate se pot confrunta cu o evoluție severă a bolii. Cele mai frecvente simptome includ scaune moi, diaree, dureri sau crampe abdominale, iar în cazurile severe pot apărea diaree apoasă, durere abdominală severă, deshidratare și febră.
Transmiterea bacteriei
Transmiterea bacteriei Clostridioides difficile are loc pe cale digestivă, prin mecanism fecal-oral, inclusiv prin consumul de lichide contaminate. Infecția se răspândește ușor între persoanele care utilizează aceeași toaletă, ceea ce conduce frecvent la focare în rândul familiilor sau persoanelor care intră în contact direct cu cei infectați.
Tratamentul și prevenția recăderilor
Tratamentul infecției cu Clostridioides difficile trebuie adaptat nevoilor fiecărui pacient, cu o strategie pe termen lung pentru a preveni recăderile. Pacienții care au trecut printr-un episod de infecție ar trebui să evite, pe cât posibil, tratamentele cu antibiotice pentru o perioadă de minimum șase luni. În cazul în care este necesară administrarea de antibiotice, pacienții trebuie să informeze medicul despre istoricul lor.
Reapariția bolii necesită o atenție deosebită, deoarece administrarea ulterioară de antibiotice pentru alte afecțiuni poate favoriza o nouă recădere. Diagnosticul infecției se stabilește prin teste de laborator specifice, inclusiv coproculturi, iar infecția cu Clostridioides difficile trebuie luată în considerare ca diagnostic diferențial în cazul pacienților care prezintă simptome persistente.
