Viitorul Europei sub semnul întrebării: Germania își reevaluează perspectivele în contextul provocărilor lui Trump
Berlinul se îndoiește de capacitatea Uniunii Europene (UE) de a rezista avansului partidelor naționaliste și atacurilor administrației Trump. Acest scepticism, fără precedent în Germania, alimentează temerea că ar putea fi vorba despre o vulnerabilitate de durată, chiar despre o marginalizare progresivă a Europei, așa cum există ea astăzi. Succesul partidelor naționaliste pe Vechiul Continent, patru ani de război în Ucraina fără speranțe tangibile de încetare a focului și dificultatea celor 27 de state membre de a răspunde atacurilor repetate ale lui Donald Trump au creat, dincolo de Rin, o formă de neîncredere în capacitatea Uniunii Europene de a fi mai mult decât un simplu spațiu economic.
„Există un scepticism crescând față de proiectul european”, recunoaște copreședinta Verzilor germani, Franziska Brantner. „Când îl apăr, mi se spune: Cu cine vrei să-ți construiești Europa? Giorgia Meloni este eurosceptică; Ungaria, Cehia și Slovacia sunt la fel, Emmanuel Macron nu mai are putere, iar Franța ar putea să se îndrepte spre extrema dreaptă în 2027”, arată Brantner. „Renunțăm să avansăm, în special în domeniul apărării și securității, din cauza ipotezei că Marine Le Pen ar putea ajunge la Élysée în 2027. Dacă continuăm așa, permițându-i lui Trump să ne dezbine, sfârșitul UE este posibil”, crede lidera ecologistă.
„Sfârșitul UE nu mai este un tabu”, afirmă eseista Sabine Rennefanz, într-o cronică din Der Spiegel, subliniind o Uniune Europeană la capătul puterilor, profund divizată în privința problemelor centrale, precum noul imperialism al Statelor Unite și al Rusiei. „Când ne amintim de începuturile Uniunii Europene, prezentul pare dezamăgitor”, scrie ea. UE „nu este în descompunere și nici incapabilă să acționeze, dar s-a slăbit din interior”. Sfârșitul său, mult timp de neimaginat, este astăzi „mai ales o idee neplăcută despre care nimeni nu vrea să vorbească”. Autoarea nu ar fi surprinsă „dacă, peste zece ani, această UE nu ar mai exista. Nu din cauza unei mari revoluții, ci a unei pierderi progresive de importanță. Tratatele ar rămâne, la fel și clădirile. Doar ideea politică care le-ar sta la bază ar dispărea”, prefigurează ea.
Prudența lui Merz și tentația unei Germanii care acționează singură
Cancelarul Friedrich Merz, purtător de speranță pentru renașterea Europei la preluarea conducerii guvernului german, în mai 2025, pare să fi devenit mai prudent, jucând uneori cartea unei Germanii care acționează singură. „Dacă nu doriți Europa, măcar faceți din Germania partenerul vostru”, i-a sugerat el lui Donald Trump, pe 9 decembrie 2025, când tocmai fusese publicată noua strategie americană de securitate.
Președintele Uniunii Creștin-Democrate (CDU) nu a propus până acum nicio viziune și nicio reflecție conceptuală. Entuziasmul său inițial a fost temperat de opoziția Franței față de acordul de liber-schimb dintre UE și țările Mercosur și de rezervele Parisului față de ipoteza utilizării activelor rusești înghețate pentru a ajuta Ucraina. Incapacitatea președintelui francez de a avansa proiectul avionului de luptă franco-german a dezamăgit, de asemenea, Germania.
Temerea că UE va dispărea din indiferență
„Nimeni nu pare să se preocupe serios de UE”, scrie cotidianul Süddeutsche Zeitung, care prezice „căderea Europei începând cu anul viitor (2027)”, sub efectul victoriei partidelor populiste și eurosceptice din Franța și Polonia. UE trebuie să fie mai integrată politic? Să aibă un lider ales prin vot direct? Să fie o federație de state-națiuni? Să aibă o armată comună? Nimeni nu se mai preocupă de aceste întrebări. Mai degrabă, „președintele american dă tonul dezbaterilor în Europa”, deplânge autorul, care se teme că UE „va pieri din cauza indiferenței”. De fapt, niciunul dintre marile partide istorice pro-europene nu lucrează astăzi la viitorul UE.
„Condițiile pentru un salt nu sunt ideale”, rezumă un ales social-democrat, recunoscând că „inclusiv partidele pro-europene se implică puțin, deoarece este puțin probabil ca acest lucru să dea rezultate pe termen scurt”. CDU, în ciuda ADN-ului său decisiv pro-european, evită orice dezbatere pe această temă. Istoricul Andreas Rödder, apropiat al partidului, afirmă că aude „două tipuri de critici”: pierderea influenței UE în discuțiile internaționale privind securitatea și excesul de reglementare de la Bruxelles, care penalizează economia germană.
Ideea unui nucleu dur european în materie de securitate
Mulți analiști germani susțin ideea unui nucleu dur de state care doresc să coopereze în materie de securitate, pledând, de exemplu, pentru o revenire la defuncta Uniune a Europei Occidentale, imaginată de șapte state după război, în cazul în care Statele Unite s-ar retrage din NATO. Wolfgang Ischinger, președintele Conferinței de securitate de la München, menționează și el ideea „unui nucleu de țări europene similare, gata să avanseze renunțând la regula unanimității”. El spune că este sigur că mulți membri ai actualului guvern german și ai majorității ar susține o astfel de inițiativă.
„UE are un potențial enorm, dar nu poate, în formatul său actual, să se ocupe de apărare”, consideră fostul diplomat. „Trebuie să recreăm o comunitate europeană de apărare, ca în 1952”, insistă și Franziska Brantner. „Dar nu la nivelul celor 27, este evident. Europa nu a avansat niciodată decât în format restrâns, cum a fost cazul la crearea euro sau a spațiului Schengen”, argumentează ea.
De la preluarea funcției, Friedrich Merz face aceeași analiză. În materie de securitate și apărare, el privilegiază formatul „E3”, în jurul Regatului Unit, Franței și Germaniei, extins uneori la Italia și Polonia, o configurație considerată mai eficientă decât o alianță de 27 de țări, chiar dacă aceasta ar pune în pericol coeziunea UE.
