Un „vulcan dormitor” cu o istorie de 250.000 de ani dă semne neobișnuite
Uturuncu, un vârf din lanțul muntos al Anzilor Centrali, cunoscut sub numele de „vulcan zombi”, nu a mai erupt de peste 250.000 de ani, dar prezintă semne de activitate similară celor observate la vulcanii activi, cum ar fi nori de gaze și cutremure. Imaginile din satelit realizate cu peste 20 de ani în urmă au arătat că forțele din interiorul vulcanului au mișcat o zonă din apropierea vârfului, cu o lățime de aproximativ 150 de kilometri, creând o formă asemănătoare unui sombrero.
Recent, oamenii de știință au examinat vulcanul Uturuncu pentru a determina dacă deformarea continuă și dacă activitățile înregistrate acolo sunt semne că vulcanul adormit s-ar putea trezi. Combinând datele din satelit cu analiza activității seismice și modelele computerizate ale modului în care rocile răspund la diferite presiuni, cercetătorii au realizat o imagine mai clară a „anatomiei” interioare a vulcanului și au descoperit cauza activității sale.
Erupțiile vulcanice apar de obicei atunci când magma de sub un vulcan se revarsă în camere magmatice subterane, eliberându-se la suprafață prin guri de aerisire și fisuri. Erupțiile sunt mai puternice atunci când magma este mai groasă, captând gaze care provoacă acumularea presiunii ce se eliberează brusc. Totuși, sub vulcanul Uturuncu nu se întâmplă așa ceva. Magma, gazele și fluidele interacționează într-o rețea hidrotermală, un sistem de activități neînțelese complet, care generează activitățile zombi ale vulcanului.
La o adâncime de aproximativ 10 până la 20 de kilometri sub Uturuncu se află un vast rezervor de magmă, numit Corpul Magmatic Altiplano-Puna, care se întinde pe aproximativ 200 de kilometri și este cel mai mare corp magmatic activ cunoscut din scoarța planetei. Studiile anterioare au sugerat existența unui sistem hidrotermal activ care leagă rezervorul de magmă de lanțul muntos de deasupra, dar nu se știa cum interacționau magma și fluidele în cadrul acestei rețele.
Folosind semnale de la peste 1.700 de evenimente seismice petrecute între 2009 și 2012, cercetătorii au produs imagini de înaltă rezoluție ale scoarței de sub Uturuncu. De asemenea, au înregistrat schimbări electrice și gravitaționale subterane, precum și modificări în chimia rocilor, dezvăluind detalii nemaivăzute ale sistemului de canale de sub și din interiorul vulcanului, prin care circulă un fluid încălzit geotermal.
Cercetătorii au constatat că, pe măsură ce corpul magmatic încălzea lichidul subteran și elibera gaze, acestea migrând în sus se acumulează în camerele de sub craterul vulcanic. Mișcarea lor a provocat cutremure, a eliberat aburi și a deformat roca vulcanului, provocând o ridicare a suprafeței de aproximativ un centimetru pe an.
Dinamica internă a vulcanului Uturuncu nu doar că explică activitatea sa, ci sugerează și că acest „zombi” nu va renaște prea curând. Conform declarațiilor unui cercetător, nu se observă o creștere a seismicității, ceea ce ar putea indica o activitate vulcanică iminentă. „Se pare că este doar vulcanul care elimină gaze, eliberează abur și se calmează”, a subliniat acesta.
