Un colț pierdut din Europa a fost odată locuit în timpul erei glaciare
Un teritoriu care lega odinioară Marea Britanie de Europa continentală, cunoscut sub numele de Doggerland, a fost acoperit de păduri temperate și a putut susține populații umane din Epoca de Piatră timp de milenii, înainte de a fi înghițit de ape. Studiile recente arată că Doggerland, astăzi sub Marea Nordului, găzduia aceste ecosisteme încă de acum aproximativ 16.000 de ani.
Denumirea Doggerland provine de la Dogger Bank, un banc de nisip din Marea Nordului. Stejarii (Quercus), ulmii (Ulmus) și alunii (Corylus) au prosperat timp de milenii în sudul Doggerlandului, înainte ca acest teritoriu să dispară sub ape. Estimările anterioare sugerau că Doggerland a fost complet inundat în urmă cu aproximativ 7.000 de ani, însă noile rezultate indică faptul că acest proces ar fi avut loc mai aproape de 6.000 de ani în urmă.
Cercetătorii au reconstruit ecosistemul terestru dispărut folosind ADN conservat în sedimente aflate sub fundul mării, cunoscut sub numele de ADN sedimentar antic. Analiza a arătat dovezi de mistreți, cerbi, urși și bourii. Studiul, considerat unul dintre cele mai ample de ADN sedimentar realizat până acum, a analizat 252 de probe provenite din 41 de carote extrase din Marea Nordului, în largul coastei Angliei.
Probele au fost colectate de-a lungul unui râu preistoric, denumit Southern River, situat în ceea ce a fost sudul Doggerlandului. Cercetătorii au știut că Doggerland era împădurit înainte de a fi acoperit de ape, însă vârsta acestor păduri era incertă. Consensul anterior indica faptul că, în urmă cu 16.000 de ani, sudul Doggerlandului era tundră, și nu pădure, întrucât calotele glaciare ajungeau până în zona care astăzi marchează granița dintre Scoția și Anglia.
Cercetătorii au împărțit sedimentele din carote în două categorii: sigure și nesigure. Sedimentele sigure, formate din nămoluri fine și argile, conțineau ADN antic provenit de la specii care au trăit în zona de recoltare. În schimb, sedimentele nesigure, alcătuite din nisip și pietriș mai grosier, conțineau ADN transportat de la distanțe mari, făcându-le inutile pentru reconstituirea ecosistemului local. ADN-ul găsit în sedimentele sigure a arătat că arbori temperați și animale de pădure trăiau în jurul râului Southern încă de acum aproximativ 16.000 de ani.
Au fost identificate inclusiv urme ale unei rude a nucului (Pterocarya), despre care se credea că a dispărut din regiune în urmă cu 400.000 de ani, și au fost găsite urme ale teilor (Tilia), arbori care sugerează un climat mai blând în sudul Doggerlandului în timpul erei glaciare. Rezultatele studiului sugerează că oamenii din Epoca de Piatră ar fi avut resurse suficiente pentru a trăi în această zonă după retragerea ghețarilor, în urmă cu aproximativ 21.000 de ani.
Cercetările sugerează că Marea Nordului a acoperit complet sudul Doggerlandului în urmă cu aproximativ 6.000 de ani, cu cel puțin 1.000 de ani mai devreme decât estimările anterioare. Aceste descoperiri contribuie la o mai bună înțelegere a peisajului și a mediului din acea perioadă, evidențiind complexitatea ecosistemelor care au existat în zona Doggerlandului.
