Trump recrutează susținători pentru stocarea deșeurilor nucleare pe termen lung
Planul administrației Trump de a dezvolta o serie de reactoare nucleare futuriste de mici dimensiuni pentru a alimenta inteligența artificială se bazează pe o strategie veche de eliminare a deșeurilor extrem de toxice: îngroparea acestora la o adâncime foarte mare. Totuși, nu există suficiente gropi foarte adânci, iar stocul de aproximativ 100.000 de tone de deșeuri radioactive depozitate temporar în centrale nucleare din Statele Unite continuă să crească.
Pentru a rezolva această dilemă, administrația Trump oferă acum o recompensă statelor pentru suportarea materialului radioactiv. Washingtonul face apel la propriile state să se ofere voluntare pentru a găzdui un depozit geologic permanent pentru combustibilul uzat, ca parte a unui campus de facilități ce include reactoare nucleare noi, reprocesarea deșeurilor, îmbogățirea uraniului și centre de date, conform unei propuneri publicate recent de Departamentul Energiei (DOE).
Solicitarea de informații (RFI) marchează o schimbare majoră în politica nucleară a SUA, combinând dezvoltarea energiei nucleare cu cerința de a găsi un depozit permanent pentru deșeuri. Deciziile în această privință vor fi lăsate în mâinile comunităților locale, ceea ce poate aduce investiții de zeci de miliarde de dolari și mii de locuri de muncă. Lake Barrett, fost funcționar al Comisiei de Reglementare Nucleară a SUA (NRC) și al DOE, a declarat: „Combinând toate aceste elemente într-un singur pachet, este vorba de oferirea unor avantaje importante alături de o instalație de deșeuri care este mai puțin dorită.” State precum Utah și Tennessee și-au exprimat deja interesul pentru investiții în energia nucleară.
Biroul pentru energie nucleară a declarat că cererea a stârnit interes, dar nu a comentat cu privire la statele individuale, care au la dispoziție 60 de zile pentru a răspunde. Președintele Donald Trump își propune să multiplice de patru ori capacitatea nucleară a SUA, la 400 gigawați până în 2050, în contextul creșterii cererii de energie electrică, datorită avântului centrelor de date care susțin inteligența artificială și electrificarea transporturilor. În 2025, DOE a selectat 11 noi modele avansate de reactoare nucleare pentru licențiere rapidă și își propune să construiască trei prototipuri până la 4 iulie anul acesta.
Acceptarea publică a energiei nucleare depinde, în parte, de promisiunea îngropării deșeurilor nucleare adânc sub pământ. Eforturile anterioare de a găsi o soluție s-au lovit de o puternică opoziție locală. DOE a început căutarea unei instalații permanente de depozitare a deșeurilor în 1983, alegând Yucca Mountain din Nevada în 1987. Totuși, fostul președinte Barack Obama a oprit finanțarea în 2010 din cauza opoziției legislatorilor din Nevada, care erau îngrijorați de siguranță și de efectul asupra cazinourilor și hotelurilor.
Noi modele de reactoare
Pentru a accelera implementarea energiei nucleare, țări precum Statele Unite, Marea Britanie, Canada, China și Suedia promovează reactoarele modulare mici (SMR). Atractivitatea SMR-urilor constă în faptul că pot fi în mare parte prefabricate, ceea ce le face asamblarea mai rapidă și mai ieftină decât reactoarele mai mari. Experții avertizează că proiectanții nu sunt obligați să ia în considerare deșeurile încă de la început, dincolo de un plan privind gestionarea acestora. Un studiu din 2022 sugerează că majoritatea noilor SMR vor produce volume similare de deșeuri sau chiar mai mari, per unitate de energie electrică, comparativ cu reactoarele mari actuale.
SMR-urile pot fi amplasate și în zone care nu dispun de infrastructura necesară pentru centrale mai mari, crescând astfel perspectiva apariției multor alte situri nucleare care ar putea deveni depozite provizorii de deșeuri. În Statele Unite, „provizoriu” poate însemna mai mult de un secol după închiderea unui reactor. Reuters a contactat cele nouă companii care stau în spatele celor 11 proiecte SMR susținute de programul DOE. Unele au declarat că deșeurile nucleare reprezintă o problemă pentru operatorii reactoarelor și pentru guvern, în timp ce altele speră că progresele tehnologice din următoarele decenii vor îmbunătăți perspectivele de reprocesare a combustibilului.
O problemă permanentă
În prezent, majoritatea deșeurilor din Statele Unite, Canada, Europa și Marea Britanie sunt stocate la fața locului pe termen nelimitat, întâi în bazine de combustibil uzat pentru răcire și apoi în rezervoare de beton și oțel. Franța trimite combustibilul uzat pentru reprocesare la La Hague, în Normandia. Cele peste 90 de reactoare nucleare din Statele Unite, cel mai mare producător de energie nucleară din lume, adaugă aproximativ 2.000 de tone de deșeuri pe an la stocurile existente. Până la sfârșitul anului 2024, contribuabilii americani au plătit 11,1 miliarde de dolari companiilor de utilități pentru stocarea combustibilului uzat, o parte din acesta rămânând nociv pentru oameni timp de sute de mii de ani.
Problemele cu gestionarea deșeurilor sunt evidente și în cazul sitului Dounreay din Scoția, unde dezafectarea a fost întârziată din cauza complicațiilor legate de deșeuri. Deși îngroparea deșeurilor cele mai toxice adânc sub pământ a fost considerată cea mai sigură opțiune, nu există încă niciun depozit în funcțiune în lume. Procesul de punere în funcțiune a unui depozit este lent și necesită acceptul comunității, precum și studii geologice pentru a determina siguranța amplasamentului.
Finlanda a înregistrat progrese semnificative și este aproape de a deschide primul depozit nuclear permanent din lume la Olkiluoto, cu procesul demarat în 1983. Odată ce va fi funcțional, tunelurile subterane vor fi umplute cu containere din cupru și fier care vor adăposti deșeurile, apoi vor fi sigilate pentru totdeauna. Suedia a început construcția depozitului său permanent, iar Canada a convenit asupra unui amplasament în Ontario, cu planuri de punere în funcțiune până în anii 2040. Marea Britanie își propune să finalizeze un depozit până la sfârșitul anilor 2050, dar nu a stabilit încă un amplasament.
În așteptarea construirii unui depozit permanent, deșeurile de înaltă activitate din situri nucleare sunt trimise pentru depozitare la Sellafield, în Anglia. Unele centrale nucleare dezafectate, inclusiv Dounreay, sunt promovate ca locații pentru centre de date datorită conectivității deja existente la rețeaua electrică. Totuși, curățarea locului durează, iar combustibilul nuclear iradiat a fost deversat în mare cu zeci de ani în urmă.
