Trei zile de conflict în Iran: incertitudini și dorințe ale părților implicate
Războiul deschis de SUA și Israel împotriva Iranului a intrat în a treia zi și s-a extins deja la nivel regional, după decizia Teheranului de a ataca statele arabe aliate cu SUA, precum și vecinii Iranului din jurul Golfului Persic. Este mult prea devreme pentru a anticipa sfârșitul acestui conflict, dar se conturează diverse modalități prin care părțile implicate își doresc să se încheie ostilitățile.
Definiția lui Trump pentru victorie
Președintele Trump a anunțat începutul războiului printr-un mesaj video filmat la reședința sa Mar-a-Lago din Florida, emanând încredere în puterea americană. În contrast cu alți președinți care ar fi ales un discurs solemn, Trump a optat pentru o abordare mai informală, purtând o cămașă cu guler deschis și o șapcă albă de baseball. În discursul său, el a enumerat acuzațiile împotriva Iranului, afirmând că acesta reprezintă o amenințare iminentă pentru SUA încă din 1979.
Trump a prezentat o definiție a victoriei, care implică distrugerea capacității militare a Iranului, inclusiv rachetele și marina sa, precum și asigurarea că teroriștii din regiune nu vor mai putea destabiliza zona. De asemenea, el a susținut că Iranul se apropie de dezvoltarea unei arme nucleare, contrazicând evaluările serviciilor de informații americane. Trump a declarat că, în cazul în care regimul de la Teheran nu capitulează, poporul iranian va avea cea mai bună șansă din ultimele generații de a prelua puterea.
Calculul lui Netanyahu
Benjamin Netanyahu, premierul Israelului, a încurajat de asemenea iranienii să își asume controlul, dar prioritățile sale se concentrează pe distrugerea capacității militare a Iranului, care ar putea amenința Israelul. Netanyahu consideră Iranul drept cel mai periculos dușman al Israelului și a promis că va realiza ceea ce își dorește de 40 de ani: zdrobirea regimului terorii.
Războaiele au o dimensiune politică internă, iar Netanyahu se confruntă cu alegeri la sfârșitul anului, având nevoie de o victorie decisivă asupra Iranului pentru a-și îmbunătăți imaginea. Uciderea liderului suprem al Iranului a fost o lovitură dură pentru regimul de la Teheran, dar acesta nu se va prăbuși neapărat. Regimul iranian a fost conceput pentru a supraviețui războaielor și asasinatelor, având o structură complexă de instituții politice și religioase.
Definiția regimului pentru victorie
Regimul iranian își propune supraviețuirea ca definiție a victoriei, având un aparat de securitate puternic. Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), cu aproximativ 190.000 de membri activi și până la 600.000 de rezerviști, joacă un rol esențial în protejarea regimului. Acest aparat, împreună cu forțele paramilitare Basij, este cunoscut pentru violența și loialitatea față de regim.
În ciuda amenințărilor lui Trump, este puțin probabil ca acestea să schimbe opinia membrilor forțelor armate loiale regimului. Ideea martiriului este profund înrădăcinată în cultura iraniană, iar regimul are un nucleu de susținători civili care continuă să își exprime loialitatea, chiar și în fața atacurilor.
Precedente negative
Americanii cred că forța militară poate impune schimbarea regimului fără a provoca haos, dar precedentele istorice sunt îngrijorătoare. Înlăturarea lui Saddam Hussein în 2003 a dus la o catastrofă, iar Libia a devenit un stat eșuat după căderea lui Gaddafi. Iranul, cu o populație de peste 90 de milioane, ar putea experimenta un haos similar în cazul unei căderi a regimului.
Acțiunile militare ale SUA și Israelului pot distruge capacitățile militare ale Iranului, schimbând ecuația din Orientul Mijlociu, chiar dacă regimul supraviețuiește. Deși mulți iranieni ar dori căderea acestui regim, provocările înlocuirii sale cu o alternativă pașnică și coerentă sunt imense. Pariul lui Trump este că acest război va îmbunătăți situația din Orientul Mijlociu, deși șansele ca acest lucru să se întâmple sunt reduse.
