Transplantul facial: O speranță riscantă din trecut, cu povești dificile ale pacienților
La douăzeci de ani după primul transplant facial, pacienții mor, datele lipsesc, iar viitorul procedurii experimentale este incert. Noua carte „The Face: A Cultural History” va fi publicată în februarie 2026. Articolul examinează experiențele a trei pacienți care au trecut prin transplanturi faciale.
Isabelle Dinoire
Isabelle Dinoire, în vârstă de 39 de ani, a beneficiat de primul transplant parțial de față din lume pe 27 noiembrie 2005, la Spitalul Universitar CHU Amiens-Picardie din Franța. După un accident tragic în care câinele ei i-a mutilat fața, Isabelle a fost supusă unei intervenții chirurgicale complexe de 15 ore, în care i-au fost grefate nasul, buzele și bărbia unei donatoare. Isabelle a vorbit despre experiența sa, menționând că a avut o „ușă deschisă către viitor” după operație, dar realitatea s-a dovedit a fi diferită. După transplant, ea a suferit mult psihologic, simțindu-se precum un „animal de circ” și a avut episoade regulate de respingere a grefei. A murit în 2016, având cancer, în ciuda faptului că chirurgii ei neagă orice legătură cu imunosupresoarele utilizate.
Dallas Wiens
Dallas Wiens, primul beneficiar al unui transplant facial complet din America, a suferit o electrocutare care i-a distrus fața. Intervenția a avut loc în martie 2011, iar Dallas s-a simțit inițial norocos, participând la conferințe pentru a împărtăși povestea sa. Cu toate acestea, realitatea l-a lovit, iar medicamentele anti-respingere i-au afectat rinichii. Dallas a murit subit pe 27 septembrie 2024, iar certificatul de deces menționează complicații cauzate de electrocutare. El a simțit constant presiunea de a respecta așteptările chirurgicale, în timp ce se lupta cu dificultăți financiare și medicale.
Robert Chelsea
Robert Chelsea, primul pacient afro-american care a primit un transplant complet de față, a suferit arsuri severe în urma unui accident auto. După transplant, Robert a întâmpinat dificultăți financiare și medicale, depinzând de campanii GoFundMe pentru a supraviețui. De asemenea, el a avut episoade de respingere și infecții, iar îngrijirea postoperatorie a devenit o problemă majoră. Deși a obținut o față nouă, relațiile sale cu familia s-au schimbat, iar fiica lui nu mai poate să-l recunoască fără a-i auzi vocea.
Problemele sistemului
Fay Bound-Alberti a cercetat istoria transplanturilor faciale, descoperind că datele negative sunt adesea ascunse. Studiile existente măsoară doar supraviețuirea grefei, fără a evalua bunăstarea psihologică sau calitatea vieții pacienților. Majoritatea chirurgilor sunt dedicați pacienților lor, dar sistemul de sănătate nu oferă sprijinul necesar pe termen lung. În prezent, aproximativ 20% dintre pacienți au murit din cauza complicațiilor, ridicând întrebări grave despre viitorul transplanturilor faciale.
Experiențele pacienților subliniază nevoia de a reconsidera abordarea transplanturilor faciale, în special în ceea ce privește etica, sprijinul postoperator și transparența în raportarea rezultatelor. Fără o monitorizare riguroasă și o evaluare corectă a nevoilor pacienților, viitorul acestei proceduri rămâne incert.
