Transformarea stilului de viață american: Cum criza petrolieră a impus trecerea la ora de vară în plină iarnă
Când un embargo asupra petrolului a lovit Statele Unite în 1973, soluția radicală a președintelui Richard Nixon a fost să îi pună pe cetățenii țării să înceapă ziua de lucru cu o oră mai devreme, chiar în mijlocul iernii. Guvernul american a introdus ora de vară în ianuarie 1974, mutând ceasul cu o oră înainte cu două luni mai devreme de ziua obișnuită: ultima duminică din luna martie. Din cauza acestei schimbări premature, ziua de lucru începea când afară încă era întuneric.
Președintele Nixon a anunțat acest experiment într-un discurs televizat în noiembrie 1973, ca parte a măsurilor de urgență pentru a răspunde crizei petrolului. Măsura era destinată să economisească combustibil prin reducerea consumului de electricitate în timpul orelor de seară, care deveneau mai luminoase datorită schimbării orei. Totuși, dimineața, copiii plecau la școală pe întuneric, iar navetiștii se confruntau cu orele de vârf înainte de răsăritul soarelui. Reporterul BBC, John Humphrys, observa: „Stilul de viață american este pe cale să se schimbe.”
Începând din anii ‘50, prosperitatea Occidentului a fost susținută de un flux continuu de petrol ieftin. Totul s-a schimbat în octombrie 1973, când țările exportatoare de petrol au folosit energia ca armă în timpul Războiului de Iom Kipur. Prețurile au crescut rapid și un embargo a fost impus pentru a pune presiune pe aliații Israelului, în special pe Statele Unite. „Epoca unei surse de energie foarte ieftine s-a încheiat, iar aceasta este noua eră”, a declarat la acea vreme șeicul Ahmed Zaki Yamani, ministrul petrolului din Arabia Saudită.
Americanii au refuzat să trateze cu seriozitate criza combustibilului, dar discursul lui Nixon i-a lăsat fără alternativă. „Măsurile pe care le-a prezentat vor afecta țara în mai multe moduri. Șoferii vor fi nevoiți să conducă mai încet. Limita de viteză, care diferă de la stat la stat, va fi coborâtă la 50 de mile pe oră.” Nixon le-a cerut șoferilor să ia cât mai mulți oameni cu aceeași mașină când se duc la muncă pentru a reduce consumul de combustibil. 10% din toate zborurile comerciale au fost anulate, iar industria s-a reorientat din nou spre cărbune.
Nixon a recomandat americanilor să coboare temperatura în termostate cu cel puțin trei grade Celsius, afirmând că alte măsuri ar fi fost mai „incomode” și ar fi necesitat mai multe „sacrificii”. Schimbarea orei „va rezulta în economisirea în lunile de iarnă a aproximativ 150.000 de barili de petrol pe zi”, a spus Nixon, adăugând că această măsură va fi mult mai puțin incomodă decât alte variante și efectele ei vor fi resimțite de toată lumea în mod egal.
Prețul benzinei pentru americani a crescut cu 50% pe timpul iernii, dar comparativ cu prețurile actuale, era mult mai mic. „Pentru o țară care considera că benzina ieftină este un drept natural al americanilor, criza petrolului a fost un adevărat șoc”, a afirmat profesorul David Reynolds. Deși producția internă acoperea două treimi din consumul Statelor Unite, panică s-a instalat, iar americanii au crezut că SUA vor rămâne fără combustibil.
Ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial de Germania și Austria, fiind ulterior adoptată de alte țări pentru a profita de lumina naturală și a economisi cărbune. O primă încercare de a introduce ora de vară în SUA a avut loc în 1918, dar a fost atât de nepopulară încât a fost abrogată după doar șapte luni.
La doar o zi după ce a intrat în vigoare, New York Times a descris ora de vară din 1974 drept „a doua epocă întunecată”. Un sondaj din decembrie 1973 arăta că 79% dintre participanți erau de acord cu trecerea la ora de vară; însă, până în februarie 1974, acest procent a scăzut la 42%. În cele din urmă, măsura a fost abrogată de succesorul lui Nixon, Gerald Ford, la doar câteva săptămâni după ce fostul președinte și-a dat demisia în urma scandalului Watergate.
Criza petrolului s-a încheiat, dar efectele ei s-au resimțit mulți ani de zile. „SUA s-au descurcat mai bine decât majoritatea țărilor dezvoltate, dar inflația de 8% și șomajul de 7% au fost fără îndoială un șoc pentru sistem, după avântul economic lung de după război”, a afirmat Reynolds. În plus, Europa și SUA au început să își caute alți furnizori de petrol și să ia în considerare surse de energie alternativă, precum și măsuri pentru un consum mai eficient al combustibilului. Sfârșitul era aproape pentru mașinile mari care consumau mult combustibil.
