Tot ce trebuie să știi despre concediul parental în 2026
Concediul de creștere a copilului se menține și în 2026 ca unul dintre principalele sprijinuri financiare pentru părinți după nașterea unui copil. Dreptul poate fi solicitat atât de mamă, cât și de tată, iar indemnizația lunară se stabilește în funcție de veniturile realizate înainte de intrarea în concediu. Modificările recente, inclusiv aplicarea contribuției la sănătate asupra indemnizației, influențează suma efectiv încasată de părinți. De aceea, este esențial ca aceștia să cunoască condițiile și limitele prevăzute de lege.
Cine poate intra în concediu și ce condiții trebuie îndeplinite
Concediul poate fi solicitat de oricare dintre părinți, iar aceștia pot alterna perioada de concediu, dacă ambii îndeplinesc condițiile legale. Condiția principală este realizarea, timp de cel puțin 12 luni în ultimii doi ani anteriori nașterii copilului, a unor venituri supuse impozitului pe venit. Veniturile luate în calcul includ salarii, activități independente, drepturi de proprietate intelectuală sau activități agricole. Legea permite completarea celor 12 luni și cu perioade asimilate activității, cum ar fi șomajul, concediile medicale (cu excepția concediului prenatal), concediul de acomodare, pensia de invaliditate, concediul pentru creșterea unui copil anterior sau anumite perioade de studii.
Beneficiarii concediului trebuie să aibă domiciliul sau reședința în România, să locuiască împreună cu copilul și să se ocupe efectiv de creșterea și îngrijirea acestuia. Concediul de creștere a copilului începe, de regulă, după finalizarea concediului de maternitate, care include cel puțin 42 de zile obligatorii după naștere. Dacă ambii părinți au dreptul la concediu, cel puțin două luni din durata totală trebuie efectuate de părintele care nu a solicitat inițial acest drept. În cazul refuzului acestuia, cele două luni nu pot fi transferate, iar durata totală a concediului se reduce.
Ce indemnizație primesc părinții în 2026
Indemnizația lunară pentru creșterea copilului este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori nașterii copilului. Indiferent de veniturile anterioare, legea stabilește limite clare: indemnizația minimă este de 1.650 de lei, iar cea maximă este de 8.500 de lei brut. Valoarea minimă a indemnizației se bazează pe indicatorul social de referință (ISR), care în prezent este de 2,5 ISR, respectiv 1.650 de lei. Indemnizația nu este impozitată cu impozit pe venit, însă, începând cu 1 august 2025, se aplică o contribuție de 10% la asigurările sociale de sănătate (CASS), ceea ce reduce suma netă primită de beneficiar.
În cazul nașterilor gemelare sau multiple, indemnizația se majorează cu 50% pentru fiecare copil începând cu al doilea. De exemplu, dacă indemnizația pentru primul copil este de 2.000 de lei, pentru al doilea copil aceasta crește la 3.000 de lei. Dacă solicitantul a realizat venituri în România și în alte state europene, acestea pot fi luate în calcul pentru stabilirea dreptului, cu condiția ca perioadele de activitate să nu se suprapună. Indemnizația se acordă pentru fiecare copil, iar în cazul unei noi nașteri în perioada concediului de creștere a copilului, drepturile se recalculează pentru noul copil.
Când poți pierde indemnizația
Obținerea de venituri supuse impozitului duce, în principiu, la încetarea plății indemnizației înainte ca minorul să împlinească vârsta de doi ani, respectiv trei ani în cazul copilului cu handicap. Totuși, există situații în care plata nu se suspendă. Indemnizația se menține dacă beneficiarul primește bonusuri sau alte sume acordate de angajator fără desfășurarea unei activități efective, indemnizații de consilier local sau județean, sau obține venituri din activități desfășurate în perioada concediului care, cumulate într-un an, nu depășesc de opt ori valoarea indemnizației minime. Depășirea acestei limite duce la suspendarea indemnizației.
Până la împlinirea vârstei de doi ani a copilului (sau trei ani în cazul copilului cu handicap), beneficiarul poate solicita recalcularea indemnizației dacă apar documente oficiale care modifică veniturile inițiale. Dacă recalcularea duce la o sumă mai mare, diferențele sunt plătite retroactiv. Dacă rezultatul este o indemnizație mai mică, sumele încasate necuvenit vor fi recuperate.
Actele necesare și termenul de depunere a dosarului
Dosarul pentru acordarea concediului și indemnizației trebuie depus la agenția teritorială pentru plăți și inspecție socială (AJPIS) din localitatea de domiciliu sau reședință, în termen de maximum 60 de zile lucrătoare de la finalizarea concediului de maternitate. Documentele necesare includ: cererea tip, actul de identitate al solicitantului, certificatul de naștere al copilului, documente care atestă veniturile realizate, adeverință eliberată de angajator, dovada suspendării contractului de muncă, extras de cont pentru plata indemnizației, și alte documente necesare stabilirii dreptului, după caz.
Cererile sunt soluționate, de regulă, în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrare, iar plata indemnizației se efectuează lunar, pentru luna precedentă. Dacă apar modificări care pot influența acordarea dreptului, beneficiarul trebuie să informeze autoritățile în termen de 15 zile lucrătoare de la apariția acestora.
Stimulentul de inserție și protecția la concediere
Părinții care revin la muncă înainte de finalizarea concediului pot beneficia de stimulentul de inserție, acordat până la împlinirea vârstei de doi ani a copilului, respectiv trei ani în cazul copilului cu handicap. Dacă revenirea la muncă are loc înainte ca minorul să împlinească șase luni (sau un an în cazul copilului cu handicap), stimulentul se poate acorda până la vârsta de trei ani, respectiv patru ani.
Pe durata concediului pentru creșterea copilului, precum și în perioada în care se acordă stimulentul de inserție, concedierea salariatului este interzisă, cu excepția cazurilor de reorganizare judiciară sau faliment.
Concediul paternal, drept separat pentru tați
Separat de concediul de creștere a copilului, tatăl beneficiază de concediu paternal plătit, acordat în primele opt săptămâni de la nașterea copilului. Durata acestui concediu este de 10 zile lucrătoare și poate fi majorată cu încă cinci zile lucrătoare dacă tatăl a absolvit un curs de puericultură. Concediul este plătit de angajator și este egal cu salariul corespunzător perioadei respective.
Pe durata concediului paternal, contractul de muncă este protejat, iar angajatorul nu poate dispune concedierea salariatului, cu excepția situațiilor prevăzute de lege. După revenirea la muncă, salariatul are dreptul la același post sau la unul echivalent, în condiții similare.
