Strategii subversive: Cum războiul hibrid al Rusiei afectează unitatea europeană fără confruntări directe
Rusia duce un război hibrid continuu împotriva Europei prin campanii coordonate de dezinformare, incursiuni cu drone, sabotaje și atacuri cibernetice, în timp ce națiunile europene rămân reticente în a recunoaște explicit amploarea confruntării. Sviatoslav Hnizdovskyi, expert în securitate și fondator al companiei de tehnologie de apărare OpenMinds, afirmă că Europa se află deja într-o stare de confruntare permanentă cu Rusia, chiar dacă liderii politici evită să o numească astfel. „Indiferent dacă Europa dorește sau nu, se află deja în această situație”, a declarat Hnizdovskyi.
Rusia este acuzată de partenerii occidentali ai Ucrainei că desfășoară un război hibrid, pe lângă campania militară convențională din Ucraina. Termenul descrie acțiuni secrete și coordonate care combină forța militară cu atacuri cibernetice, dezinformare, presiune economică, sabotaj și operațiuni de influență politică menite să destabilizeze societățile fără a declara oficial război. Un raport recent al OpenMinds detaliază modul în care aceste activități s-au intensificat în întreaga Europă de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în 2022.
Au fost înregistrate zeci de incursiuni suspectate ale dronelor rusești și încălcări ale spațiului aerian, alături de incidente de sabotaj, spionaj și intimidare. Printre cele mai importante acuzații se numără survolarea cu drone a obiectivelor militare și a infrastructurii critice, precum și campaniile de dezinformare legate de politica internă, cum ar fi campania „Be greener” care viza candidatul la funcția de cancelar al Partidului Verde din Germania, Robert Habeck.
Hnizdovskyi subliniază că, deși Europa a luat măsuri semnificative prin sancțiuni, sprijin pentru Ucraina și inițiative de reziliență, strategia rusă subiacentă nu a fost identificată sau definită în mod consecvent la nivelul întregului bloc. Diviziunile interne constituie un obstacol în calea luării deciziilor. Încălcările repetate ale spațiului aerian de către Rusia cu drone și avioane de vânătoare deasupra Poloniei și Mării Baltice au scopul de a testa atât pregătirea militară, cât și coeziunea politică a NATO, unitatea politică fiind ținta principală.
„Pregătirea militară se poate adapta; coeziunea politică este mai greu de menținut sub presiune susținută și ambiguă”, afirmă Hnizdovskyi. „Rusia nu are nevoie de o confruntare directă pentru a obține efecte strategice. Este suficient să creeze ezitare, dezacord și tensiuni interne în cadrul alianțelor.” Cercetarea OpenMinds a constatat că, în decursul a 10 luni din 2025, au avut loc mai multe incidente de încălcare a spațiului aerian decât în perioada 2022-2024 luată în ansamblu, ceea ce este atribuit, în parte, reacțiilor ambigue ale Occidentului, percepute de Rusia ca toleranță.
Hnizdovskyi respinge ipoteza că țările învecinate cu Rusia se confruntă cu riscuri mai mari decât cele din vest. Deși partenerii din Polonia și statele baltice mențin niveluri de alertă mai ridicate, Germania se confruntă cu o expunere comparabilă la operațiuni de informare, presiune psihologică, atacuri cibernetice și bruiaj. „În contextul actual, proximitatea geografică nu mai este principalul factor determinant al vulnerabilității”, afirmă expertul, referindu-se la întreruperile de curent și tentativele de sabotaj din întreaga Germanie.
O reacție credibilă la nivel european ar necesita stabilirea unor limite clare și colective, bazate pe modele de comportament, mai degrabă decât pe incidente izolate. Acestea ar trebui să vizeze războiul informațional susținut, interferențele coordonate sau presiunile repetate asupra infrastructurilor critice. Hnizdovskyi menționează că credibilitatea depinde de reciprocitate, având în vedere că activitățile hibride persistă, fiind percepute ca având costuri reduse și riscuri scăzute.
„Pentru ca liniile roșii să funcționeze, Europa trebuie să fie pregătită nu numai să le numească, ci și să răspundă în mod corespunzător pe întreg spectrul hibrid prin expunere, contra-mesaje, atribuire coordonată și alte măsuri proporționale, non-cinetice”, a spus Hnizdovskyi. El sugerează că Europa ar putea demonstra capacitatea și mijloacele tehnologice necesare pentru a implica cetățenii ruși prin campanii de comunicare bazate pe fapte. Fără consecințe vizibile sau măsuri de reziliență, angajamentul diplomatic poate fi interpretat ca toleranță, ceea ce, în timp, încurajează continuarea presiunii.
Concentrarea crescândă a Moscovei asupra Europei, mai degrabă decât asupra Statelor Unite, reflectă o prioritate de fracturare a coeziunii europene. Hnizdovskyi observă că Europa este locul în care presiunea hibridă poate influența cel mai direct sancțiunile, sprijinul militar pentru Ucraina și unitatea alianței. „Pe baza tendințelor retoricii liderilor politici ruși și a mass-media pe plan intern, nu există semne care să indice o dezescaladare. Cel puțin, ar trebui să ne așteptăm la o presiune continuă la nivelurile actuale, cu riscul unei escaladări, mai ales că relațiile Europei cu SUA se deteriorează rapid”, concluzionează Hnizdovskyi.
În 2025, OpenMinds a raportat operațiuni suspectate de influență rusă în Germania, România și Moldova, iar alegeri cruciale se apropie în 2026 în Ungaria și Suedia, considerată un aliat strategic important al Ucrainei.
