Strategia Occidentului în fața provocării rachetelor ruse
Europa trebuie să își revizuiască urgent strategia de apărare, deoarece a rămas semnificativ în urmă în ceea ce privește interceptoarele de apărare. Potrivit unor calcule bazate pe date publice, industria militară rusă poate produce anual între 840 și 1.020 de rachete balistice 9M723 pentru sistemul mobil de rachete Iskander, precum și rachete balistice lansate din aer Kh-47M2 Kinjal, utilizate cu avionul de vânătoare MiG-31K.
În contrast, capacitățile actuale ale Europei permit interceptarea a doar până la 300 de amenințări balistice inamice pe an. Această discrepanță subliniază necesitatea de a schimba abordarea în sprijinul Ucrainei, implicând nu doar furnizarea capacităților de interceptare, ci și mijloacele de atac asupra instalațiilor industriei militare ruse.
Conform estimărilor Serviciului de Informații al Apărării din Ucraina, volumul anual de producție în Rusia variază între 840 și 1.020 de rachete balistice 9M723 și Kh-47M2 Kinjal combinate. De asemenea, în prima jumătate a anului 2025, producția de rachete balistice pentru sistemul Iskander a crescut cu 15-40% față de estimările anterioare ale Ucrainei din decembrie 2024.
Rusia a accelerat ritmul de producție a armelor balistice, mai repede decât SUA și Europa au crescut producția de interceptori de apărare antirachetă balistică. Cifra referitoare la capacitatea Europei de a doborî doar până la 300 de ținte balistice pe an se bazează pe datele de producție europene și americane pentru rachetele interceptoare cu capacități relevante, precum și pe estimarea că sunt necesare cel puțin două efectoare pentru neutralizarea unei singure arme balistice.
În acest context, Europa trebuie să continue să dezvolte capacitățile de apărare antirachetă, chiar dacă dezvoltarea este mai lentă decât producția crescândă a Rusiei de rachete Iskander și Kinzhal. Prioritatea ar trebui să fie acordată furnizării de mijloace care pot lovi industria militară rusă, ceea ce necesită o schimbare de paradigmă în gândirea militară europeană — trecerea de la concentrarea pe „zone cu acces restricționat” la o abordare mai „ofensivă”.
