Strategia clandestină a „ilegaliștilor” KGB în infiltrarea revoluției „Primăvara de la Praga”
În primăvara anului 1968, pe măsură ce spiritul revoluționar creștea în Cehoslovacia comunistă, un grup de străini prietenoși a început să sosească la Praga, venind din Helsinki, Berlinul de Est sau din Germania de Vest. Aceștia erau spioni din programul „ilegaliștilor” al KGB, infiltrați în mișcarea cunoscută sub numele de „Primăvara de la Praga”. Printre aceștia se aflau 11 bărbați vest-europeni, o femeie din Elveția, Maria Weber, și un comerciant de covoare din Liban, Oganes Sarajian. Toți susțineau încercarea de a construi o versiune mai liberă a socialismului, dorind să scape de influența Moscovei.
Vizitatorii au încercat să se apropie de liderii mișcării, oferind sprijin pentru reformarea regimului comunist. Totuși, acești străini nu erau ceea ce păreau; erau spioni care au fost antrenați să se prezinte ca occidentali. KGB, temându-se că mișcarea de la Praga ar putea submina influența sovietică, a decis să își desfășoare cei mai valoroși spioni pentru prima dată în interiorul blocului estic, într-o misiune denumită Operațiunea Progres. Până în prezent, serviciile de informații ale Rusiei nu au recunoscut oficial această operațiune.
Documente nepublicate și interviuri cu participanți dezvăluie modul în care KGB a folosit spionii pentru a supraveghea reformatorii din Praga, inclusiv furnizarea de informații despre liderii acestora, plantarea de dovezi false și internarea unor disidenți, precum un bărbat care plănuia o autoimolare dramatică ca protest.
Primăvara de la Praga, care a fost în cele din urmă zdrobită de o invazie sovietică masivă în august 1968, a reflectat o dorință uriașă de schimbare în societatea cehoslovacă. Mișcarea de reformă a fost condusă de Alexander Dubček, care a promovat „socialismul cu față umană”. Praga a devenit cel mai animat oraș din blocul estic, atrăgând tineri din Europa de Vest.
Deschiderea acestei mișcări a îngrozit liderul sovietic Leonid Brejnev și pe șeful KGB, Iuri Andropov. Andropov a identificat această deschidere ca o oportunitate pentru infiltrarea spionilor, care puteau trece ușor prin regimul liberal de frontieră cu pașapoarte false. Cinci dintre spioni au fost instruiți să viziteze diverse locații publice pentru a găsi cehi cu vederi de opoziție, plătind pentru informații politice utile și sugerând că acestea ar putea proveni de la servicii secrete occidentale.
Alți spioni au fost însărcinați să se împrietenească cu jurnaliști cehi și să determine publicarea de declarații antisovietice. De asemenea, au fost plantate dovezi false, inclusiv o rezervă de arme americane, pentru a „dovedi” că mișcarea de reformă era susținută de Statele Unite.
În 1969, după invazia sovietică, mai mulți ilegaliști s-au infiltrat în continuare. Unul dintre ei, Yuri Linov, s-a dat drept om de afaceri austriac și a socializat cu liderii studenților și jurnaliști progresiști, scriind rapoarte despre activitățile lor. Spionii erau coordonați de Dmitri Vetrov, care le cerea să furnizeze informații despre disidenți.
Printre noii prieteni ai lui Linov se număra Jan Křížek, un tânăr care plănuia să se autoimmoleze pentru a marca prima aniversare a invaziei. Linov i-a raportat planurile lui Vetrov, care a ordonat reținerea și internarea lui Křížek într-o instituție psihiatrică. Operațiunea Progres a fost dezvăluită pentru prima dată în 1999, dar dosarele originale, acum deschise publicului, conțin detalii suplimentare despre utilizarea ilegaliștilor în blocul estic.
Andropov a fost atât de mulțumit de succesul Operațiunii Progres, încât a extins-o pentru a acoperi întregul bloc socialist, unde misiunile au continuat pentru următoarele două decenii. KGB a folosit ilegaliști în mai multe țări din blocul socialist, inclusiv Ungaria, Iugoslavia și Polonia, și chiar în interiorul Uniunii Sovietice, prezentându-se ca provocatori occidentali.
În prezent, Rusia continuă să folosească aceste metode, iar Vladimir Putin a lăudat realizările ilegaliștilor de-a lungul decadelor, fără a menționa activitățile lor împotriva disidenților din blocul sovietic.
