Soldatul Valens și Legătura sa cu Lupoaica: O Poveste de Romanitate în Inima Dobrogei
Descoperirile arheologice aduc în prim-plan povești fascinante despre străbuni. Recent, la Ibida, un vechi oraș roman situat în apropierea satului Slava Rusă, a fost descoperit mormântul unui soldat roman, Aurelius Valerius Valens, care a trăit în secolul al III-lea sau începutul secolului al IV-lea d.Hr. Valens a fost membru al Legiunii a XI-a Claudia, o unitate militară de elită cunoscută pentru loialitatea sa față de împăratul Claudius și pentru participarea la numeroase campanii militare.
Pe monumentul său funerar, Valens a ales să fie reprezentată celebra scenă a lupoaicei care îi alăptează pe Romulus și Remus, fondatorii mitici ai Romei. Această alegere simbolică reflectă mândria sa pentru cultura romană și dorința de a-și afirma identitatea într-o provincie îndepărtată a imperiului. Descoperirea oferă o perspectivă valoroasă asupra prezenței romane în Dobrogea și modul în care soldații romani își păstrau identitatea culturală și loialitatea față de Roma chiar și la frontierele imperiului.
Monumentul funerar este deosebit de important, deoarece reprezintă un simbol al originilor romane. Inscripția de pe monument, care include informații despre defunct și despre cel care a ridicat monumentul, este similară cu cele din zilele noastre. Monumentul constă dintr-o lespede de marmură înaltă, cu un portret al defunctului în partea superioară și inscripția în partea inferioară.
Valens, care a murit acum aproape 2.000 de ani la Ibida, a dorit ca pe monumentul său să fie reprezentată lupoaica alăptându-i pe Romulus și Remus. Această alegere subliniază apartenența sa la romanitate. Lupoaica, un simbol puternic, nu doar pentru romani, ci și pentru geto-daci, este legată de mitul fondării Romei, unde cei doi frați, Romulus și Remus, au fost salvați de moarte datorită dragostei și grijii lupoaicei.
Faptul că Valens a ales această imagine pentru mormântul său vorbește despre identitatea sa română și despre valorile culturale ale epocii. Este un exemplu elocvent al modului în care soldații romani își afirmau apartenența la imperiu, chiar și în colțuri îndepărtate ale acestuia.
