Secretele salciei, emblema sărbătorii Floriilor: Ce să facem cu crengile uscate
Sărbătoarea Floriilor ne amintește de intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, înainte de Pătimirile Sale. Salcia, simbolul Floriilor, are o semnificație aparte. Prin particularitățile sale naturale, salcia a atras atenția oamenilor încă din cele mai vechi timpuri. Aceasta crește în locuri abundente în apă, fiind considerată o „adevărată plantă de apă” sau „iubitoare de apă”. Puterea sa aproape indestructibilă de creștere și regenerare fără ajutorul omului este impresionantă.
Denumirea salciei provine din această capacitate extraordinară de creștere, așa cum arată prof. dr. Remus Rus. Salcia nu este apreciată doar pentru caracteristicile sale biologice, ci și pentru simbolismul său în tradiția greacă antică. Aceasta umbrește intrarea în împărăția morții, stăpânită de Pluto și Persefona, fiind asociată și cu calități magice.
În tradiția Vechiului Testament, salcia apare în contexte ce exprimă bucuria de a trăi. Sărbătoarea comemorează ieșirea din Egipt a evreilor sub conducerea lui Moise, având loc în ziua a 15-a a lunii a șaptea (Tisri) și ținând timp de șapte zile. Odată cu Intrarea Domnului în Ierusalim, salcia capătă o semnificație profundă, devenind un semn al biruinței asupra morții, pe care Iisus Hristos a învins-o prin învierea lui Lazăr și, mai ales, prin Învierea Sa.
Simbolismul salciei este întâlnit în scrierile Pastorului Hermas, care descrie o salcie mare ce protejează un deal și o câmpie, sub umbra căreia se adună cei chemați în numele Domnului. Arhanghelul Mihail le oferă fiecăruia o ramură de salcie, iar majoritatea ramurilor restituite erau uscate, simbolizând gradul de pocăință. Astfel, salcia, prin puterea ei regeneratoare, este asemănată lui Hristos și simbolizează credinciosul creștin care a primit noua viață prin botez.
După ce crengile de salcie se usucă, acestea nu ar trebui aruncate la gunoi, ci arse sau îngropate în pământ, pentru a se „întoarce” în natură. În satele tradiționale, gospodarii păstrează salcia binecuvântată chiar și după uscare, folosind-o pentru a împodobi icoanele, ușile sau feroneriile caselor.
