Secretele din spatele ofensivei americane asupra facilităților nucleare iraniene
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a declarat că „ambiţiile nucleare ale Iranului au fost distruse” în urma atacurilor aeriene masive desfăşurate de armata SUA asupra principalelor instalaţii nucleare iraniene, în cadrul operaţiunii „Midnight Hammer” (Ciocanul de la miezul nopții). Hegseth și Dan Caine, preşedintele Statului Major Interarme, au discutat despre detaliile acestei operaţiuni fără precedent.
Hegseth a afirmat într-o conferință de presă la Pentagon că atacurile au fost concepute pentru a „degrada” și „distruge” capacitățile nucleare ale Iranului. Potrivit acestuia, atacul a „devastat” programul nuclear iranian fără a afecta militari sau civili iranieni. El a descris operațiunea ca fiind „îndrăzneață și strălucită” și a subliniat că „Când președintele Trump vorbește, lumea ar trebui să asculte”. Hegseth a citat postările lui Trump de pe rețelele sociale care avertizau că orice represalii din partea Iranului vor fi întâmpinate cu o forță „mult mai mare”.
Tactică de diversiune
Operaţiunea „Midnight Hammer” a implicat peste 125 de aeronave și o complexă tactică de diversiune. Generalul Caine a confirmat că loviturile au avut loc simultan asupra instalaţiilor de la Fordo, Natanz şi Isfahan, începând cu ora 18:40 ET, iar bombardierele au ieşit din spaţiul aerian iranian până la ora 19:00 ET. Pentru atacurile asupra Fordow și Natanz au fost folosite șapte bombardiere stealth B-2 Spirit, fiecare lansând bombe de penetrare în adâncime de 30.000 de livre (Massive Ordnance Penetrators – MOP), capabile să pătrundă în facilităţi subterane bine fortificate. În paralel, zeci de rachete Tomahawk au fost lansate asupra instalaţiei nucleare din Isfahan.
Avioanele B-2 au decolat dintr-o bază din Missouri, zburând peste 30 de ore într-o misiune care, conform generalului Caine, este cea mai lungă operaţiune a acestor bombardiere de la atacurile din 11 septembrie 2001. Pentru a menţine efectul de surpriză, o parte a formaţiei a zburat către vest, deasupra Oceanului Pacific, într-o manevră de diversiune cunoscută doar de un număr foarte mic de lideri militari din Washington și Tampa.
Reacția iraniană și poziția SUA
Declaraţiile oficialilor americani au venit după ce oficialii iranieni au condamnat atacurile ca fiind o încălcare gravă a dreptului internaţional, ministrul de Externe Abbas Araghchi promițând că Iranul va răspunde „în baza dreptului legitim la autoapărare”. Hegseth a fost întrebat despre reacțiile aliaților SUA, afirmând că SUA înțeleg provocările cu care se confruntă aliații din regiune și că „am fost respectuoși și am lucrat în colaborare cu ei”.
Întrebat despre posibilitatea unei soluții diplomatice, Hegseth a menționat că Washingtonul a invitat în repetate rânduri Teheranul să revină la masa negocierilor, subliniind că „Ei știu exact care este poziția americană, ce pași pot face pentru a permite pacea și sper că o vor face”.
Cronologia operațiunii „Midnight Hammer”
- Ora 00:00 ET (vineri spre sâmbătă): Operaţiunea a început, bombardierele B-2 decolând din Statele Unite, unele zburând spre vest ca manevră de diversiune, în timp ce restul s-au îndreptat „în linişte spre est, cu comunicaţii minime, pe durata zborului de 18 ore.”
- Ora 17:00 ET: Un submarin american a lansat „peste douăzeci de rachete de croazieră Tomahawk” asupra infrastructurii de suprafaţă de la complexul nuclear Isfahan din Iran.
- Ora 18:40 ET: Primul bombardier B-2 a lansat două bombe penetrante de mare putere asupra facilităţii nucleare Fordow, urmat rapid de restul formaţiei, care şi-a atins ţintele în următoarele 25 de minute.
- Între 18:40 ET şi 19:05 ET: Toate celelalte ţinte, inclusiv complexul de la Natanz, au fost lovite în acest interval, corespuzând aproximativ orei 2:10 dimineaţa, duminică, ora locală în Iran.
Zborul de întoarcere: După încheierea misiunii, forţele americane „şi-au început drumul înapoi spre casă”, subliniind că Iranul nu a tras niciun foc asupra avioanelor americane, nici la intrarea, nici la ieşirea din spaţiul aerian iranian.
