Sărbătoarea Maicii Domnului: O zi deosebită cu cruce roșie în 26 decembrie
Soborul Maicii Domnului, sărbătorit anual pe 26 decembrie, imediat după Nașterea Domnului, este unul dintre cele mai importante praznice ortodoxe. Marcată în calendar cu cruce roșie, această zi are o semnificație teologică și spirituală profundă, fiind dedicată cinstirii Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, care L-a adus în lume pe Mântuitorul Iisus Hristos. Sărbătoarea celebrată în a doua zi de Crăciun îmbină rânduiala liturgică solemnă cu tradiții populare transmise de generații.
Ce înseamnă praznicul denumit Soborul Maicii Domnului
În tradiția ortodoxă, termenul „sobor” este tradus prin „adunare” sau „comuniune”. Soborul Maicii Domnului reprezintă, așadar, adunarea credincioșilor pentru a o cinsti pe Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu toți cei care au avut un rol esențial în taina Nașterii Domnului: dreptul Iosif, prorocul David și Iacov, ruda Domnului. Această sărbătoare nu este întâmplător celebrată imediat după Crăciun. Dacă pe 25 decembrie este prăznuit Hristos, pe 26 decembrie biserica îndreaptă atenția către cea care a făcut posibilă întruparea Fiului lui Dumnezeu, prin ascultare, smerenie și credință deplină.
Semnificația teologică a sărbătorii din 26 decembrie
Soborul Maicii Domnului subliniază rolul unic al Fecioarei Maria în istoria mântuirii. Ea este considerată „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”, fiind omul ales să devină vas al întrupării divine. Această zi reafirmă dogma Născătoarei de Dumnezeu (Theotokos), stabilită la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431), care confirmă faptul că Iisus Hristos este deopotrivă Dumnezeu adevărat și Om adevărat.
Denumirea praznicului provine din limba greacă, „Synaxis tis hyperaghias Theotokou”, și din slavonă, „Sobor Presviatîi Bogorodițîi”, termenul „sobor” având sensul de adunare liturgică a credincioșilor. Această adunare este dedicată cinstirii Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, imediat după praznicul Nașterii Domnului.
Tradiții și obiceiuri populare pe 26 decembrie
A doua zi de Crăciun este încărcată de numeroase tradiții și obiceiuri populare, care completează semnificația religioasă a sărbătorii și prelungesc atmosfera de bucurie a Nașterii Domnului. În credința ortodoxă, această zi este dedicată, în primul rând, participării la Sfânta Liturghie, moment în care credincioșii se roagă Maicii Domnului pentru ocrotire, sănătate și pace în familie. Se aprind lumânări pentru cei adormiți, iar rugăciunile rostite în această zi sunt considerate deosebit de puternice, mai ales cele pentru copii și pentru bunul mers al gospodăriei.
În credința populară românească, Soborul Maicii Domnului este cunoscut și sub denumirea de „Ziua Moașelor” sau „Ziua Femeilor”, Maica Domnului fiind percepută drept protectoarea nașterii și a maternității. Potrivit tradițiilor străvechi, femeile care au născut în cursul anului obișnuiau să meargă cu daruri simbolice, precum colaci, vin sau prosoape, la moașa care le-a ajutat la naștere, în semn de recunoștință. Pe vremuri, mai ales în zonele rurale, moașele erau stropite ritualic cu apă sau „îmbăiate” – un obicei cu rol de purificare și de atragere a rodniciei și sănătății pentru anul ce urma.
A doua zi de Crăciun, pentru protecția casei și a familiei, se păstrează obiceiul de a nu da nimic din gospodărie, mai ales sare sau bani, pentru a nu alunga norocul și belșugul. Potrivit credințelor populare, în anumite regiuni, în dimineața zilei de 26 decembrie, oamenii obișnuiau să se spele pe mâini cu apă în care era pus busuioc sau o monedă, gest cu semnificație de purificare simbolică și atragere a prosperității.
Soborul Maicii Domnului este asociat, în tradiția populară, și cu ideea de belșug și generozitate. Masa de sărbătoare este menținută, iar bucatele rămase sunt oferite rudelor, vecinilor sau persoanelor nevoiașe, ca gest de milostenie. Se spune că bunătatea și voia bună arătate în această zi aduc un an prosper și lipsit de lipsuri. Totodată, vizitele în familie au o importanță deosebită, fiind cinstite mai ales relațiile dintre nași și fini, precum și întâlnirile cu rudele apropiate, menite să întărească legăturile de familie.
În plan comunitar, colindatul continuă, mai ales în rândul copiilor, care merg din casă în casă și primesc daruri simbolice precum mere, nuci sau colaci. În unele sate, tinerii se adună la joc sau la petreceri tradiționale, marcând astfel bucuria sărbătorii și spiritul de comuniune.
Soborul Maicii Domnului nu este doar o simplă prăznuire din calendar, ci un moment de reflecție asupra rolului credinței, al ascultării și al iubirii jertfelnice. Maica Domnului rămâne, pentru creștini, model de smerenie și nădejde, mijlocitoare între oameni și Dumnezeu. Prin această prăznuire, biserica reafirmă legătura profundă dintre Nașterea Domnului și cea care L-a purtat în pântece, oferind credincioșilor un reper spiritual esențial în perioada sărbătorilor de iarnă.
