România se confruntă cu amenințarea deficitului de apă
România se află printre țările europene unde rezervele de apă scad într-un ritm alarmant, arată o analiză realizată de cercetătorii de la University College London. Studiul, bazat pe date satelitare din perioada 2002–2024, indică faptul că sudul și sud-estul Europei se confruntă cu o diminuare constantă a apei subterane și a umidității solului, în timp ce nordul continentului devine mai umed.
Cercetătorii avertizează că această tendință, corelată cu schimbările climatice, afectează deja agricultura, alimentarea cu apă și ecosistemele dependente de resursele subterane. Mohammad Shamsudduha, profesor de criză a apei la UCL, a declarat că aceste rezultate ar trebui să fie un „semnal de alarmă” pentru politicienii care sunt sceptici în privința reducerii emisiilor. El a subliniat că cel mai probabil ne îndreptăm spre o creștere a temperaturii globale de 2 grade Celsius peste nivelurile preindustriale și că vedem deja consecințele.
Constatările arată un dezechilibru accentuat: nordul și nord-vestul Europei, în special Scandinavia, devin tot mai umede, în timp ce regiuni extinse din sud și sud-est – inclusiv România – se usucă accelerat. Chiar dacă cantitatea totală de precipitații poate fi stabilă sau chiar în ușoară creștere, modelul se schimbă, ducând la averse mai puternice și perioade mai lungi de secetă, mai ales vara.
Apa subterană este considerată mai rezilientă climatic decât apa de suprafață, însă ploile torențiale de vară pot duce la pierderi prin scurgere rapidă și inundații bruște. În Regatul Unit, unde apa subterană acoperă aproximativ 70% din alimentarea publică, aceste modele de precipitații pot deveni o provocare serioasă.
Strategia UE privind reziliența la apă
Conform Agenției Europene de Mediu, cantitatea totală de apă extrasă din surse de suprafață și subterane în UE între 2000 și 2022 a scăzut, însă extracțiile din pânza freatică au crescut cu 6%, în principal pentru alimentarea publică cu apă (18%) și agricultură (17%). Apa subterană a reprezentat 62% din totalul alimentării publice cu apă și 33% din necesarul de apă pentru agricultură în 2022.
Comisia Europeană a declarat că strategia UE privind reziliența la apă urmărește să ajute statele membre să își adapteze gestionarea resurselor de apă la schimbările climatice. Aceasta își propune construirea unei „economii inteligente din punct de vedere al utilizării apei” și include o recomandare de îmbunătățire a eficienței cu „cel puțin 10% până în 2030”. Reducerea scurgerilor și modernizarea infrastructurii vor fi esențiale, având în vedere că pierderile prin rețelele de distribuție variază între 8% și 57% în UE.
Experții avertizează că tendința de uscare a Europei va avea efecte severe asupra securității alimentare, agriculturii și ecosistemelor. Shamsudduha a subliniat că rezervele în scădere ale Spaniei pot afecta direct Regatul Unit, care depinde de aceste resurse pentru fructe și produse vegetale. Este esențial să acceptăm că schimbările climatice sunt reale și ne afectează, solicitând o gestionare mai bună a apei.
La nivel global, zonele critice de uscare apar în Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud, precum și în diverse regiuni ale Americii de Nord, iar tendințe similare se observă în Groenlanda, Islanda și Svalbard. În Iran, Teheranul se apropie de „ziua zero”, momentul în care apa nu va mai curge la robinete, iar raționalizarea este în curs de planificare.
