Ritualul Tăierii Împrejur a Domnului
La 1 ianuarie 2026, biserica ortodoxă sărbătorește Tăierea Împrejur cea după trup a Domnului, un praznic cu o semnificație teologică profundă. Această sărbătoare evocă împlinirea Legii Vechi și marchează începutul anului sub semnul ascultării, al purificării sufletești și al reînnoirii spirituale.
Semnificația religioasă a praznicului
Tăierea Împrejur cea după trup a Domnului marchează un moment esențial din viața Pruncului Iisus, săvârșit la opt zile după Naștere, conform Legii Mozaice. Legea mozaică, cunoscută și sub denumirea de Legea lui Moise, reprezintă ansamblul de porunci și reguli date poporului evreu prin Moise pe Muntele Sinai. Aceasta este consemnată în principal în Tora (primele cinci cărți ale Vechiului Testament: Geneza, Exod, Leviticul, Numeri și Deuteronom).
Legea mozaică includea ritualul circumciziei, tăierea împrejur a băieților la opt zile de la naștere. Circumcizia era un semn al legământului lui Dumnezeu cu poporul lui Israel, simbolizând apartenența la comunitatea credincioșilor și supunerea față de poruncile divine. Prin acest ritual, părinții primeau responsabilitatea de a crește copilul în respect față de Lege și tradițiile religioase. Astfel, Pruncul Iisus este tăiat împrejur, împlinind Legea lui Moise și arătând supunerea Sa față de rânduielile divine.
Din perspectivă teologică, sărbătoarea subliniază smerenia, ascultarea și jertfa Mântuitorului, prefigurând simbolic Patimile și Jertfa Sa de pe Cruce. Este un moment care amintește credincioșilor de legământul dintre Dumnezeu și oameni, reafirmat prin venirea lui Hristos în lume.
Crucea roșie în tradiția populară
În tradiția populară românească, ziua Tăierii Împrejur cea după trup a Domnului este legată de simbolul crucii roșii, considerată semn de protecție, binecuvântare și prosperitate pentru anul care începe. În unele regiuni, credincioșii fac semnul crucii cu un fir roșu sau poartă obiecte de această culoare, pentru a ține la distanță ghinionul și bolile, combinând astfel credința creștină cu vechi tradiții arhaice.
Această zi oferă un prilej de reflecție asupra responsabilității față de Lege și Dumnezeu, iar începutul anului este marcat prin gesturi de curățire sufletească, rugăciune și pocăință. Sărbătoarea devine nu doar un ritual religios, ci și o ocazie de reînnoire spirituală, întărind credința și protejând familia sub semnul divin al crucii roșii.
Tradiții și obiceiuri respectate pe 1 ianuarie
În tradiția populară, această sărbătoare marchează un prag simbolic între vechi și nou, iar modul în care este petrecută ziua poate influența întreaga perioadă care urmează. Astfel, este recomandat ca oamenii să evite certurile și munca grea în gospodărie, iar casele trebuie aerisite, pentru a primi anul nou cu liniște și echilibru.
În anumite regiuni, gospodarii fac semnul crucii cu apă sfințită sau aprind o lumânare, ca semn de purificare și protecție.
Legătura dintre sărbătoarea religioasă și începutul noului an
Faptul că Tăierea Împrejur a Domnului este sărbătorită chiar în prima zi a anului conferă prăznicului o semnificație specială. Din perspectiva creștină, începutul anului nu reprezintă doar o simplă schimbare de dată, ci un nou drum spiritual. Ritualul amintește de importanța curățirii sufletești, a asumării responsabilității și a trăirii în conformitate cu valorile credinței.
Crucea roșie, simbol protector, completează această imagine a unui început sub semnul credinței, al jertfei și al speranței. Împreună, ele reflectă dorința oamenilor de a păși în noul an sub ocrotire divină și cu inimă curată.
De-a lungul timpului, sărbătoarea Tăierii Împrejur a Domnului Iisus Hristos și simbolurile asociate acestei zile au rămas vii în conștiința colectivă. Chiar dacă unele obiceiuri s-au estompat odată cu trecerea anilor, semnificația lor spirituală continuă să fie transmisă din generație în generație. Această sărbătoare nu evocă doar trecutul, ci vorbește despre continuitate, identitate și legătura profundă dintre credință și viața de zi cu zi, oferind sens și direcție începutului de an.
