Refugiu în fața războiului: Câți ruși au abandonat armata și ce motive au invocat
După începerea invaziei în Ucraina, aproximativ 50.000 de persoane au dezertat din armata rusă, conform documentelor „scurse” ale Ministerului Apărării pentru anul 2024. În al patrulea an de război, fluxul de cazuri de dezertare din unitățile militare din sudul și nordul Caucazului continuă să crească. Analiza site-ului Kavkaz.Realii, împreună cu experții, dezvăluie motivele pentru care mobilizații și contractanții aleg să dezerteze și cum procesul penal devine ultima amenințare cu care se confruntă.
Statistici oficiale
În decembrie 2024, canalul de Telegram „Mobilizarea DNR Live” a publicat liste cu soldații care au părăsit fără permisiune unitățile militare, numărând peste 26.000 de persoane. Aceste informații au apărut datorită scurgerilor de informații de la angajații Ministerului Apărării din „DNR” separatistă. Pe baza acestor date și a listei cu 36.000 de soldați care au fugit din război, jurnaliștii publicației „Povești importante” au reușit să verifice cel puțin 49.000 de nume ale celor care au plecat „fără permisiune”. Printre aceștia se numără peste o mie de militari din Divizia 20 de infanterie motorizată din regiunea Volgograd, care au fost declarați căutați pentru abandonarea fără permisiune a unității sau dezertare.
Oficial, în Rusia nu se discută despre astfel de cazuri: sentințele pronunțate pentru părăsirea fără permisiune a unității și dezertare nu sunt publicate pe site-urile instanțelor raionale, iar Curtea Supremă a Federației Ruse nu raportează aceste cazuri. În 2024, 9.200 de persoane au fost condamnate pentru infracțiuni împotriva serviciului militar, conform articolelor 332-352.1 din Codul penal, inclusiv „absența nemotivată” și dezertarea, majoritatea fiind bărbați cu vârste între 30 și 39 de ani.
Cazuri de dezertare
În 2024, tribunalul militar din Groznîi a examinat un număr record de cazuri de dezertare, depășind statisticile din anii anteriori. În primele șase luni ale anului, 48 de cazuri de părăsire neautorizată a unității militare au fost înregistrate, comparativ cu 41 în aceeași perioadă a anului trecut. Avocatul pentru drepturile omului Ivan Chuviliaev subliniază că scopul procesului penal este de a trimite persoanele înapoi pe front, nu de a le pedepsi sau închide.
Motivele părăsirii unității nu sunt frecvent menționate în instanță, dar adesea sunt legate de circumstanțe familiale sau de încălcarea drepturilor militarilor. De exemplu, mobilizat din Adiga, Yuri Musaelian, care a primit 5,5 ani de închisoare, a explicat absența sa prin necesitatea de a îngriji tatăl bolnav. Deși a invocat aceste motive în plângerea sa, instanța a menținut sentința.
Mulți militari susțin că au fugit din cauza încălcărilor drepturilor lor, cum ar fi refuzul de a primi îngrijiri medicale. Maxim Pecherickin, condamnat la șase ani de închisoare după ce a lipsit o lună din unitate pentru a urma un tratament, a fost un astfel de caz. Alte cazuri includ soldați care au declarat că au fost afectați emoțional din cauza stării de sănătate a părinților sau a refuzului de a fi tratați.
Responsabilitatea comandamentului
Unii militari acuză direct comandamentul pentru situația lor. Nurgazy Karabalaev a declarat că nu a putut să se întoarcă la unitate din lipsă de fonduri pentru călătorie, iar Serghei Uvarov a fost urmărit penal în timp ce era internat în spital. De asemenea, Amir Kabehov a menționat că presiunea exercitată de anchetatori a influențat mărturiile martorilor.
Evgheni Kocegin, de la organizația „Dozor”, afirmă că majoritatea motivelor personale îi determină pe militari să își părăsească pozițiile, iar teama de a fi trimiși în misiuni riscante influențează deciziile lor. Serghei Gusakov, un alt dezertor, a explicat că a fugit din cauza misiunilor periculoase și a lipsei de muniție.
Activistul pentru drepturile omului Ivan Chuviliaev a subliniat că oamenii sunt considerați „carne de tun” de către oficialii Ministerului Apărării, iar refuzul de a participa la război este o reacție naturală a soldaților. Kocegin a adăugat că nu se poate evalua câți soldați doresc să renunțe la război, dar nu au această oportunitate.
În concluzie, situația dezertorilor din armata rusă este complexă și variată, cu motive personale și sistemice care contribuie la deciziile lor de a părăsi frontul. Statul continuă să aplice pedepse severe soldaților care aleg să dezerteze, în timp ce mulți alții se luptă cu problemele legate de sănătate fizică și psihică.
