Recesiunea tehnică: Transformarea unei amenințări în realitate
Economia României a intrat tehnic în recesiune, după două trimestre consecutive de scădere a Produsului Intern Brut (PIB), conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS). PIB-ul României a fost, în trimestrul IV 2025, mai mic cu 1,9% în termeni reali față de trimestrul III 2025, după o scădere de 0,2% în trimestrul anterior. Această situație ridică întrebarea dacă acest semnal statistic va rămâne unul temporar sau se va transforma într-o recesiune resimțită efectiv de populație și economie.
Recesiune tehnică versus recesiune propriu-zisă
Recesiunea tehnică este definită ca un „semnal statistic”, deoarece indică doar o scădere a activității economice măsurată prin PIB pe o perioadă scurtă. Diferența fundamentală apare atunci când declinul economic devine vizibil în viața de zi cu zi. O recesiune propriu-zisă implică o perioadă mai lungă și mai vizibilă de declin economic, în care, pe lângă scăderea PIB-ului, pot apărea creșterea șomajului, inflație ridicată, scăderea veniturilor populației în termeni reali, reducerea investițiilor publice și private și diminuarea consumului.
„Este diferența dintre un semnal statistic și ceea ce populația și economia resimt într-un mod mai amplu, mai vizibil. Recesiunea propriu-zisă este ceea ce simt oamenii în balanța contului de card de debit, la finalul lunii”, a explicat un cercetător în sociologie.
Cauzele recesiunii tehnice
O recesiune tehnică poate apărea și ca urmare a unor factori conjuncturali, precum un an agricol slab sau seceta, care pot produce scăderi temporare ale PIB-ului într-un trimestru sau două. În astfel de situații, PIB-ul anual poate rămâne pe creștere, chiar dacă modestă, de tipul 0,5%, 1% sau 2%, iar veniturile populației pot continua să crească în termeni reali.
Impactul asupra consumului și factorul demografic
Scăderea consumului este principalul factor determinant în reducerea PIB-ului și în apariția recesiunii tehnice. Consumul este strâns legat de numărul populației și de puterea de cumpărare a acesteia. România se confruntă cu o scădere și o îmbătrânire a populației, fenomen care, pe termen lung, reduce contribuția factorului muncă la formarea PIB.
Deși imigrația a compensat parțial scăderea numărului de locuitori, nivelul de consum al imigranților este mai redus decât cel al populației rezidente. „Dacă lucrurile nu se schimbă fundamental pe zona de productivitate și nivel tehnologic, factorul demografic ne va împinge spre o creștere economică zero sau chiar negativă”, avertizează cercetătorul.
Modelul economic și acumularea dezechilibrelor
Modelul economic adoptat în ultimul deceniu, accentuat după 2019-2020, s-a bazat pe intrări masive de bani în economie prin împrumuturi publice și private și prin fonduri europene. Datoria publică a crescut de la aproximativ 37% din PIB la circa 60%. O mare parte a acestor resurse a fost direcționată către sectoare care nu generează exporturi sau creștere de productivitate, cum ar fi infrastructura și lucrările publice.
Continuarea unor deficite anuale ridicate, de 6-9%, ar putea conduce la creșterea nesustenabilă a datoriei și la costuri de finanțare tot mai mari, existând riscul unor evoluții similare crizei datoriilor din Grecia din perioada 2012-2015. De asemenea, au existat dezinvestiții sau investiții insuficiente în energie și în sectoarele productive, ceea ce a dus la creșterea prețurilor la energie și la declinul unor domenii precum industria și producția agroalimentară.
În acest context, evoluția economiei va depinde de dinamica veniturilor, a investițiilor productive și a consumului, acestea urmând să arate dacă recesiunea tehnică rămâne un episod statistic sau se transformă într-un declin economic resimțit pe scară largă.
