Reacția Occidentului la tulburările din Iran
Capitalele europene adoptă o poziție mai dură față de Teheran, în timp ce președintele american Donald Trump a amenințat deschis cu o intervenție militară. Regimul de la Teheran a răspuns protestelor care au început la sfârșitul lunii decembrie cu forță letală, efectuând arestări în masă și blocând internetul timp de câteva zile, ceea ce a îngreunat obținerea unei imagini clare asupra situației actuale.
„Oamenii, sătui de elite”
Criza economică a fost un factor declanșator al protestelor, dar motivația principală a demonstranților este mai complexă. Excluderea femeilor din viața publică, restricționarea libertății de exprimare și monopolizarea politicii de către o elită religioasă și birocratică au adâncit prăpastia dintre regim și societate. Adevărata linie de fractură nu se află între Washington și Teheran, ci între Teheran și propriii săi tineri, femei și clasa mijlocie urbană.
„Includeți Garda Revoluționară pe lista organizațiilor teroriste”
Der Spiegel îndeamnă UE să ia măsuri decisive împotriva Gărzii Revoluționare Iraniene (IRGC), care controlează o mare parte din forțele armate și programul de rachete, având o influență considerabilă asupra politicii și economiei. Includerea IRGC pe lista organizațiilor teroriste ar avea consecințe semnificative, cum ar fi înghețarea activelor și dificultăți de intrare în UE pentru persoanele fizice implicate.
„Presiunea și informațiile pot ajuta”
The Times subliniază că Occidentul, în special Regatul Unit, poate ajuta revolta să prindă avânt prin interzicerea IRGC în Regatul Unit, extinderea sancțiunilor și construcția de dosare împotriva celor care încalcă drepturile omului în Iran. De asemenea, este important să se răspândească informații despre corupția regimului și să se extindă serviciul BBC World Service în limba persană.
„Gărzile Revoluționare așteaptă în culise”
Corriere della Sera avertizează că Gărzile Revoluționare sunt pregătite să preia puterea în cazul în care liderul suprem Ali Khamenei este răsturnat. Aceștia sunt bine înarmați și au construit o bază de putere proprie datorită legăturilor cu sectorul economic.
„Situație geopolitică defavorabilă regimului”
Observador menționează că Iranul se află într-o poziție mai precară decât în trecut, cu o situație geopolitică care tinde să determine soarta regimurilor din Orientul Mijlociu. Declinul influenței regimului și atacurile externe din partea Israelului și SUA afectează stabilitatea sa.
„O societate divizată, un rezultat incert”
Editorialistul Pierre Haski observă că protestele nu urmăresc o linie comună și că rezultatul lor rămâne deschis, fiind divizați între cei care speră la o intervenție externă și cei care se opun acesteia. Curajul poporului iranian este evident, dar rezultatul acestor proteste este incert.
„Teheranul trebuie să facă compromisuri”
Público argumentează că răsturnarea regimului de la Teheran ar aduce riscuri majore pentru populația civilă. O cale pragmatică ar fi ca Teheranul să recunoască necesitatea unei schimbări de direcție, prin reluarea negocierilor privind programul nuclear și crearea unui spațiu pentru răspunsurile la cerințele populației.
„Violențele se vor impune”
Expertul militar Sergei Auslender afirmă că fără sprijin extern, revolta este sortită eșecului. Regimul s-a dovedit stabil, iar fără un impuls din afară, protestele se vor stinge rapid.
„Presiunea externă este un factor real”
Der Standard indică faptul că regimul iranian este sub presiune din două direcții: de la demonstranți și de la amenințările externe, inclusiv din partea SUA, care nu mai par nerealiste.
„Schimbarea trebuie să vină din interior”
Sociologul Azadeh Kian subliniază că amenințările externe nu fac decât să avantajeze regimul, care poate acuza opoziția de a fi agenți ai SUA și Israelului. Este datoria poporului iranian să provoace schimbarea regimului.
„Lipsa unei strategii și a coordonării”
El Pais avertizează că protestele nu vor avea succes fără o conducere clară sau o strategie care să vizeze baza de putere a regimului, care este reprezentată de generalii Gărzii Revoluționare.
„Protest structurat pe diferite medii”
Politologul iranian Hamid Enayat subliniază că actualele proteste sunt mai structurate decât cele anterioare, cu grupuri de rezistență care mențin elanul mișcării în diverse medii, susținute de condamnările internaționale ale represiului regimului.
„Să-i sprijinim, pentru binele nostru”
Svenska Dagbladet afirmă că Europa ar avea de câștigat de pe urma căderii regimului, dat fiind că acesta reprezintă o amenințare pentru democrațiile occidentale.
„Ayatollahii au motive să fie nervoși”
Taz subliniază că grevele din bazaruri pun regimul sub o presiune serioasă, având în vedere că acestea au fost un catalizator al revoltelor politice în trecut.
„Fără revolte”
Polityka notează că agitația actuală nu are aceeași amploare ca protestele anterioare și că lipsa liderilor și a fisurilor în regim limitează șansele de succes.
„Teroare și programe nucleare în loc de apă”
Phileleftheros descrie contextul protestelor, evidențiind că Iranienii trăiesc în sărăcie, în ciuda resurselor naturale vasti, regimul cheltuind sume uriașe pe programe nucleare și militare, în loc de a se ocupa de nevoile populației.
