Războiul economic: Cum China și Iranul transformă competiția geopolitică în avantajul lor în fața SUA
De două ori într-un an, Statele Unite au fost umilite de adversari care au transformat controlul asupra unor artere esențiale ale economiei mondiale în arme strategice. În prima situație, China a folosit poziția sa dominantă în domeniul mineralelor de pământuri rare pentru a obține un armistițiu în războiul comercial cu președintele american Donald Trump. Apoi, Iranul a blocat Strâmtoarea Ormuz, perturbând piețele energetice globale și forțând un armistițiu în conflictul său de șase săptămâni cu SUA și Israel.
Washingtonul a avut cândva un monopol asupra războiului economic, impunând sancțiuni țărilor rebele prin interzicerea utilizării dolarului și prin limitarea accesului la tehnologiile avansate din Silicon Valley. Totuși, crizele recente, inclusiv pandemia și invazia Rusiei în Ucraina, au erodat încrederea în integrarea economică globală, determinând statele să considere legăturile comerciale ca puncte vulnerabile. În acest context, Statele Unite, China și Europa iau măsuri pentru a-și întări apărarea economică prin investiții în producția internă de bunuri esențiale.
Edward Fishman, autorul cărții „Chokepoints”, afirmă că economia globală a fost proiectată pentru o eră favorabilă, dar trăim acum într-o perioadă de intensificare a competiției geopolitice. Exploatarea dependenței economice nu este un fenomen nou; embargoul petrolier arab din 1973 este un exemplu relevant. În prezent, ponderea comerțului în producția totală este de două ori mai mare decât era în 1973.
Trump, susținător al sloganului „America First”, a criticat globalizarea pentru pierderile de locuri de muncă din SUA. Totuși, el a subestimat dependența economică a țării de Canada și de importurile energetice, inclusiv de petrolul care tranzitează Strâmtoarea Ormuz.
Consilierii lui Trump au exprimat îngrijorări legate de dependența de China, principalul rival strategic al SUA. Secretarul de stat Marco Rubio a subliniat că influența economică a altor țări ar putea limita politica externă a SUA dacă nu se diversifică sursele de aprovizionare.
Administrația Trump a recurs frecvent la sancțiuni financiare pentru a răspunde provocărilor externe, dar a fost surprinsă când alte țări au folosit avantajele economice ca arme. De exemplu, în 2019, China a interzis exporturile de metale rare ca răspuns la tarifele impuse de Trump, iar Iranul a închis Strâmtoarea Ormuz, provocând o creștere a prețurilor la energie.
În plus, senatorul Ron Wyden a criticat lipsa de analiză a Departamentului Trezoreriei cu privire la impactul conflictului asupra pieței energetice. Henry Farrell, coautor al cărții „Underground Empire”, a afirmat că SUA nu mai pot acționa fără a suporta consecințe.
În ciuda unei încercări de minimizare a impactului Iranului de către Trump, strâmtoarea a rămas blocată pentru aproximativ 3.200 de nave, afectând astfel prețurile benzinei și ale altor produse. Iranul, acționând ca un „portar” al strâmtorii, a început să permită trecerea unor nave doar în schimbul unei taxe.
În contextul creșterii prețurilor la energie, impactul se extinde și asupra altor sectoare, inclusiv alimentație și materii prime. Mohammed Abbas, director al Fresh Del Monte, a subliniat că creșterea costurilor cu combustibilul se reflectă în prețurile produselor sale.
Pe termen lung, țările care depind de Strâmtoarea Ormuz își fac deja planuri pentru a-și reduce vulnerabilitatea. Coreea de Sud investește în energie din surse regenerabile, iar Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite explorează construcția de conducte pentru a ocoli strâmtoarea.
În acest peisaj economic tot mai complex, China a extins controlul asupra pământurilor rare, iar producătorii auto americani, precum Ford, au suspendat producția din cauza penuriei de materiale esențiale. Administrația Trump a inițiat un program pentru dezvoltarea surselor interne de metale rare, dar efectele geopolitice ale acestor decizii continuă să se resimtă.
