Război și alianțe: Presiunea lui Donald Trump asupra lui Benjamin Netanyahu pentru un plan de pace în Gaza
Cu două săptămâni înainte de a călători în SUA pentru discuții privind încheierea războiului din Gaza, Benjamin Netanyahu le promitea susținătorilor săi de extremă dreaptă că „nu va exista niciun stat palestinian” și că „acest loc este al nostru”. În timpul negocierilor de la Washington, premierul israelian a realizat că planul de pace al lui Trump, pe care l-a descris ca fiind „cel mai mare prieten pe care Israelul l-a avut vreodată la Casa Albă”, ar putea duce la crearea unei „căi credibile” pentru un viitor stat palestinian. De ce a acceptat Netanyahu planul lui Trump, resimțindu-l ca pe o „trădare”? Planul de pace în 20 de puncte a rezultat în urma discuțiilor cu Qatar, Arabia Saudită și alte țări din lumea arabă, fiind influențat și de un incident care l-a înfuriat pe Trump: atacul din 9 septembrie al Israelului asupra clădirii din Dubai, unde se aflau negociatorii Hamas.
Inițiativa diplomatică a fost susținută de ginerele lui Trump, Jared Kushner, care a fost trimisul principal al președintelui în Orientul Mijlociu. Trump își propune să obțină eliberarea celor 48 de ostatici care au rămas în mâinile Hamas, să pună capăt războiului din Gaza și să intermedieze o înțelegere amplă între Israel și Arabia Saudită. Președintele SUA a declarat că dorește ca războiul să se încheie până pe 7 octombrie 2025, exact doi ani după atacul Hamas care a provocat conflictul.
„Trump a înțeles că ostaticii reprezintă cheia care va deschide toate ușile în Orientul Mijlociu”, a afirmat un fost diplomat israelian care a negociat cu Washingtonul. Trump s-a întâlnit personal cu ostaticii eliberați și a dezvoltat o legătură personală cu aceștia, mult mai apropiată decât cea cu Netanyahu. Trimisul special al lui Trump, Steve Witkoff, este în contact direct cu familiile ostaticilor israelieni care nu au fost încă eliberați. Pentru a obține eliberarea tuturor ostaticilor și pentru a pune în aplicare planul său pentru Orientul Mijlociu, Trump avea nevoie ca Netanyahu să facă concesii și să prezinte un plan pentru perioada post-război.
Acest plan era esențial nu doar pentru a convinge Hamas, ci și pentru a liniști aliații Washingtonului din Golful Persic, pe care Netanyahu i-a enervat prin acțiunile sale. Qatarul joacă un rol important în conflictul dintre Israel și Hamas, fiind principalul loc al negocierilor de pace. Atacul Israelului asupra unei ținte din Qatar, un aliat al SUA, l-a înfuriat pe Trump.
Bombardamentul din Qatar a fost incidentul care a deschis calea pentru o nouă încercare de a pune capăt războiului. Când Netanyahu a ajuns la Casa Albă pe 29 septembrie, Trump i-a înmânat telefonul premierului israelian, ascultându-l pe acesta cerându-i scuze prim-ministrului din Qatar. Atacul din Doha a fost umilitor pentru Trump, dar i-a permis să spună că Netanyahu a greșit și că el îl salvează.
Netanyahu a perceput planul pentru încheierea războiului ca pe o „trădare”. Echipa de negociatori a Israelului a încercat să schimbe unele aspecte ale planului lui Trump, în special referințele la un stat palestinian, dar modificările au fost minime. Trump le-a garantat liderilor arabi că Israelul nu va declanșa din nou războiul și le-a spus negociatorilor lui Netanyahu să nu caute „portițe de scăpare” pentru atacuri viitoare.
Planul lui Trump exclude strămutarea forțată a palestinienilor din Gaza și oferă amnistie luptătorilor Hamas, dacă aceștia renunță la arme și acceptă o „coexistență pașnică”. Israelul nu va avea dreptul să ocupe sau să anexeze Gaza și nu va putea construi așezări pe teritoriul palestinian. ONU va relua livrările de ajutoare umanitare palestinienilor afectați de blocada impusă de Israel.
Netanyahu poate afirma că a obținut ceva: Hamas nu va putea administra Fâșia Gaza, luptătorii vor fi dezarmați, iar teritoriul va fi demilitarizat. Într-un interviu, Trump a spus că nu a durat mult să-l convingă pe Netanyahu să accepte planul său: „El a fost de acord. Trebuie să fie de acord cu asta. Nu are de ales”.
