Rădăcinile diversității canine
Câinii de astăzi prezintă o variate gamă de dimensiuni, de la rase foarte mici, precum pugul și pomeranianul, până la uriașii Irish Wolfhound și Saint Bernard. Un studiu recent arată că această diversitate fizică nu este un fenomen modern, ci are origini vechi, de ordinul miilor de ani.
Cercetătorii au analizat 643 de cranii de câini domestici și lupi, vechi de până la 50.000 de ani, identificând o diversificare semnificativă a formelor canine începând cu acum cel puțin 11.000 de ani, la finalul ultimei ere glaciare. Rezultatele studiului contrazic ideea că variațiile majore în dimensiunea și forma câinilor ar fi apărut abia odată cu selecția intensivă din ultimele secole.
Studiul, publicat în revista Science, afirmă că diversitatea craniană era deja bine conturată în preistorie. Analiza 3D a craniilor, care a inclus 158 de câini moderni, 86 de lupi moderni, 281 de câini antici și 118 lupi antici, a identificat morfologii „clar domestice” încă din urmă cu 11.000 de ani, conform descoperirilor de la situl Veretye din Rusia.
Cercetătorii observă că, odată cu domesticirea, craniile câinilor au devenit mai scurte și mai late decât cele ale lupilor. Deși nu existau morfologii extreme precum cele ale bulldogilor sau pugilor moderni, câinii din mezolitic și neolitic reprezentau deja aproximativ jumătate din diversitatea craniană întâlnită astăzi. Aceștia trăiau în regiuni variate din Eurasia, sugerând apariția timpurie a unor diferențe adaptate mediilor și culturilor locale.
Câinele, descins dintr-o populație veche de lupi diferită de lupii moderni, este primul animal domesticit de oameni. De-a lungul timpului, rolurile câinilor au variat de la vânătoare, pază și păstorit până la tracțiune, contribuind astfel la diversificarea morfologică. În epocile recente, criteriile estetice și statutul social au accentuat aceste diferențe, ducând la apariția raselor moderne distincte.
