Rachete avansate cu rază lungă, dezvăluite de SUA în debutul Operațiunii „Furia Epică”
Rachetele de ultimă generație cu rază lungă de acțiune (PrSM) – ce depășesc 400 de kilometri – au fost utilizate pentru prima dată în războiul din Iran de către SUA. Proiectilele balistice au fost lansate în cadrul Operațiunii „Furia Epică”, oferind o capacitate de lovire la distanță de neegalat.
Comandamentul Central al Armatei SUA (CENTCOM) a confirmat că racheta balistică PrSM a fost utilizată în luptă pentru prima dată în cadrul noii campanii de bombardament a SUA și Israelului împotriva Iranului, la zece ani după ce a început dezvoltarea acesteia în cadrul programului „Long Range Precision Fires” al armatei.
O postare pe X, publicată de CENTCOM, a arătat lansarea unei rachete balistice de pe un vehicul de artilerie, evidențiind un pod de lansare pentru două rachete Precision Strike Missile (PrSM), înlocuind podurile originale concepute pentru a transporta șase rachete neghidate sau o rachetă ATACMS.
PrSM este un sistem modern de rachete de lungă precizie, proiectat să ofere armatei capacitatea de a lovi ținte strategice de la distanțe semnificative, cu o precizie foarte mare și flexibilitate operațională. Aceasta reprezintă o evoluție semnificativă față de sistemele mai vechi.
Deși nu este clar din ce locații au fost lansate rachetele PrSM sau ATACMS în timpul atacurilor asupra Iranului, utilizarea rachetelor PrSM, cu o rază de acțiune de aproximativ două ori mai mare, ar putea crește substanțial numărul total de ținte expuse riscului din orice locație din regiune.
Aceasta ar permite forțelor americane să lovească mai multe ținte, în special cele care sunt sensibile la factorul timp, cum ar fi lansatoarele de rachete iraniene și sistemele de apărare aeriană, care au fost centrale în atacurile din conflict. Rachetele balistice, care zboară cu viteze relativ mari, în special în faza terminală, sunt deosebit de potrivite pentru astfel de misiuni.
Utilizarea rachetelor balistice cu rază scurtă de acțiune pentru a neutraliza nodurile de apărare aeriană, stațiile radar de coastă și alte sisteme similare ar fi fost deosebit de eficientă în etapele inițiale ale conflictului, facilitând atacurile ulterioare. Viteza mare a rachetelor balistice reprezintă, de asemenea, o provocare suplimentară pentru apărarea aeriană inamică.
Viteza cu care se deplasează rachetele balistice în momentul impactului le permite să pătrundă mai adânc în ținte fortificate, care sunt comune în Iran.
