Puncte de vedere: O aventură plină de provocări la fiecare pas
Imaginați-vă un scenariu în care sunteți aliniați la linia de start a unei curse ce combină viteză și rezistență. Aveți energia, planul și motivația necesare pentru a ajunge la sosire, dar pista este neclară, traseul nu se vede, iar regulile se schimbă pe parcurs. Un arbitru mută linia de sosire, altul introduce obstacole, iar altele apar ad-hoc. La fiecare câțiva metri, trebuie să vă opriți pentru a completa câte un formular.
Așa se simte, pentru mulți antreprenori și oameni de afaceri din România, realitatea economică. Efortul, ideile și capitalul sunt prezente, dar intervențiile statului devin tot mai complicate. În loc să sprijine antreprenorii, statul pare mai preocupat să le pună bețe în roate, având în vedere cheltuirea iresponsabilă a banilor. Economia reală este astfel nevoită să genereze fonduri pentru a compensa irosirea resurselor de către stat.
Acum, discuțiile se concentrează pe urgența „rezolvării deficitului bugetar” și pe stoparea declinului macroeconomic, cu accent pe impozitele și taxele considerată soluții pentru criză. Ce îi îngrijorează pe antreprenori? Nu impozitele mari, ci impozitele imprevizibile, colectate fără rezultate concrete. Antreprenorii se adaptează, dar impredictibilitatea îi paralizează.
În România, schimbările fiscale sunt frecvente și neașteptate. Nu există un calendar multianual sau un pact între guvern și mediul de afaceri. Astfel, impozitul pe cifra de afaceri poate fi introdus peste noapte, o „taxă pe stâlp” poate apărea din senin, iar povara fiscală pe producția de energie poate fi majorată fără preaviz. Cum poți planifica un business pe 3-5 ani când regulile fiscale se schimbă de la un buget la altul?
Această instabilitate afectează în mod special IMM-urile, care sunt cele mai vulnerabile. Fiecare modificare fiscală reprezintă o lovitură în planul de cashflow și în relațiile cu băncile și furnizorii. Birocrația statului obosește mediul de afaceri înainte ca acesta să poată construi ceva. România își dorește investiții, dar le face greu de realizat.
Indiferent de domeniu – energie, construcții, turism sau agricultură – procedurile de avizare sunt greoaie și pline de capcane administrative. Obținerea avizelor poate dura luni sau chiar ani, iar uneori, antreprenorii trebuie să obțină același aviz de la mai multe instituții. Mai mult, contradicțiile legislative pot bloca progresul, iar companiile pierd oportunități reale.
Un alt aspect îngrijorător este arbitrariul interpretabilei legi. Aceleași reglementări pot fi interpretate diferit de diverse instituții sau instanțe, iar controalele fiscale pot deveni o formă de presiune. Chiar dacă o decizie ANAF poate fi contestată în instanță, procesul poate dura ani, generând stres și blocaje.
Statul ar trebui să fie un partener neutru și previzibil, nu un jucător care introduce reguli proprii. Impozitarea muncii în România este printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, iar pentru fiecare salariu net de 5.000 de lei, o firmă plătește aproape dublu în total. Aceasta poate influența deciziile de angajare și externalizare, precum și alegerea muncii formale în detrimentul „aranjamentelor”.
În ciuda obstacolelor, România beneficiază de o generație tânără de antreprenori care investesc în digitalizare, energie curată și agricultură sustenabilă. Aceștia nu cer favoruri sau subvenții, ci reguli clare, decizii previzibile și o birocrație care să sprijine economia.
Dacă statul continuă să pună obstacole în loc să ofere sprijin, România riscă să rămână o țară cu un potențial mare, dar neutilizat. Pentru ca economia să prospere, să inoveze, să atragă investiții și să păstreze tinerii în țară, este esențial să nu mai împiedicăm pe cei care doresc să construiască. România le cere antreprenorilor să alerge, dar, deocamdată, îi condamnă la o cursă cu mult prea multe obstacole.
