Prețul aluminiului urcă vertiginos, stabilind noi maxime în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu
Prețul aluminiului a atins niveluri record în ultimii patru ani, fiind influențat de tensiunile geopolitice și de rezervele industriale reduse. Strâmtoarea Ormuz reprezintă un punct de trecere pentru aproximativ 5,5 milioane de tone de aluminiu primar anual, ceea ce constituie aproape 9% din producția globală.
În contextul războiului din Orientul Mijlociu, care generează pierderi pentru multe industrii, aluminiul se numără printre materiile prime care au avut o evoluție pozitivă. Prețul metalului a crescut cu aproximativ 8% în ultima săptămână, atingând un maxim local de 3.527 dolari pe tonă metrică.
Aluminiul de la Bursa de Metale din Londra (LME) a înregistrat o creștere de aproximativ 10% în luna martie, ajungând recent la un preț de aproape 3.450 de dolari pe tonă metrică. Principalele cauze ale acestei creșteri includ o serie de atacuri care afectează marile topitorii din Golful Persic, în special instalațiile operate de Aluminium Bahrain (Alba) și Emirates Global Aluminium (EGA). Alba a raportat deja reduceri de capacitate de aproape 20%.
Blocajele din Strâmtoarea Ormuz amplifică efectele asupra producției, având în vedere că această cale navigabilă reprezintă un punct de trecere crucial pentru aluminiul primar. Orice risc de tranzit transformă o problemă de producție regională într-un eveniment de penurie globală.
Piața emite un semnal clasic de criză, cunoscut sub numele de „backwardation”, când prețul spot este semnificativ mai mare decât prețul pentru livrarea peste trei luni, cu o primă care a depășit 60 de dolari pe tonă, cel mai ridicat nivel din 2007. Stocurile din depozitele LME s-au redus cu peste 60% din mai anul trecut, ajungând la cele mai scăzute niveluri de la jumătatea lui 2023.
Oferta rămâne rigidă, iar cererea este susținută de China, unde indicele PMI din sectorul manufacturier a urcat peste 50, semnalizând o expansiune. Dacă China își accelerează achizițiile într-un moment în care oferta din Golf este afectată, deficitul de pe piață se va adânci rapid.
Cu stocurile atât de scăzute, prețurile devin volatile, iar fiecare știre privind întârzierile de livrare sau actualizările din domeniul topitoriilor poate provoca fluctuații importante ale prețurilor. Aceasta generează o „primă de risc” pentru aluminiu, pe care alte metale precum cuprul sau nichelul nu o au în prezent.
Aluminiul este esențial în producția modernă, fiind folosit în transport, industria aerospațială, ambalaje și infrastructură. În fața creșterii costurilor de producție, producătorii trebuie să decidă dacă absorb impactul sau transferă costurile către consumatori. Persistența acestor șocuri de aprovizionare ar putea transforma aluminiul într-un factor principal al inflației în sectorul industrial.
Actuala criză subliniază dependența lumii occidentale de câteva mari centre de producție, în special Golful Persic, unde Strâmtoarea Ormuz este singura cale de tranziție. Pe măsură ce geopolitica devine un catalizator principal pentru piața materiilor prime, companiile sunt forțate să reevalueze riscurile, ceea ce va conduce probabil la un mediu de prețuri mai ridicate pe termen lung.
