Trei călugărițe de peste 80 de ani revin la mănăstirea din Alpi
Trei călugărițe austriece, toate cu vârste de peste 80 de ani, au fugit de la azilul de bătrâni în care erau internate și s-au întors în fosta lor mănăstire din Alpi. Sora Bernadette, 88 de ani, Sora Regina, 86 de ani, și Sora Rita, 82 de ani, sunt ultimele trei măicuțe de la mănăstirea Kloster Goldenstein din Elsbethen, în apropiere de Salzburg. „Decât să mor în acel azil, prefer să mă duc pe o pajiște și să pășesc astfel în eternitate”, a spus una dintre ele.
Cu ajutorul unor foști elevi și al unui lăcătuș, ele au reușit să intre din nou în mănăstirea abandonată. Autoritățile bisericești nu sunt mulțumite, dar călugărițele sunt. „Sunt atât de bucuroasă că sunt acasă”, a spus Sora Rita. „Mi-a fost constant dor de mănăstire cât am stat la azil. Sunt atât de fericită și recunoscătoare că m-am întors”, a adăugat ea. Cele trei susțin că au fost scoase din mănăstire împotriva voinței lor în decembrie 2023. „Nu ne-a fost cerută părerea”, a explicat Sora Bernadette. „Aveam dreptul să rămânem aici până la sfârșitul vieților noastre și acest drept ne-a fost încălcat”.
Cele trei călugărițe și-au petrecut mare parte din viață la Schloss Goldenstein, un castel care a fost mănăstire și școală privată pentru fete din 1877. Școala, care a început să accepte și băieți în 2017, funcționează și în prezent. Sora Bernadette a frecventat școala, ajungând acolo ca adolescentă în 1948. Sora Regina a venit la mănăstire în 1958, iar Sora Rita patru ani mai târziu. Toate trei au lucrat mulți ani ca profesoare la școală, Sora Regina fiind directoare.
Numărul călugărițelor a scăzut, iar în 2022, clădirea a fost preluată de Arhidieceza de Salzburg și de Abația Reichersberg. Preotul Markus Grasl de la abație a devenit superiorul călugărițelor. Comunitatea a fost dizolvată oficial la începutul anului 2024, iar călugărițelor rămase le-a fost acordat dreptul de a locui pe viață în mănăstire, atâta timp cât sănătatea și capacitatea mintală le permite.
După ce în decembrie 2023 a fost luată decizia de a fi transferate într-un cămin catolic de îngrijire a vârstnicilor, cele trei călugărițe s-au mutat înapoi la mănăstire, ajutate de un grup de foste eleve. „Toată viața mea am fost ascultătoare, dar a fost prea mult”, a spus Sora Bernadette. Împachetând câteva lucruri, ele s-au reîntors. Încuietorile ușilor de la apartamente fuseseră schimbate, așa că au apelat la un lăcătuș. La prima lor venire, nu existau curent electric sau apă.
Preotul Markus Grasl a declarat că decizia călugărițelor de a se întoarce la mănăstire este „complet de neînțeles” și „o escaladare” a situației. El a adăugat că camerele din mănăstire nu mai sunt utilizabile și nu îndeplinesc condițiile pentru o îngrijire corespunzătoare. Grasl a subliniat că azilul le-a oferit „îngrijire medicală absolut esențială, profesionistă și bună”. Multe dintre dorințele călugărițelor privind viitorul mănăstirii au fost luate în considerare, inclusiv continuarea activității școlii.
Cele trei călugărițe s-au reinstalat în vechiul lor cămin, alimentarea cu electricitate și apă fiind parțial reluată. Susținătorii le aduc mâncare și alimente, iar călugărițele au primit și îngrijiri medicale. Ele sunt vizitate constant de fostele lor eleve, care consideră că locul călugărițelor este la mănăstire. „Goldenstein fără călugărițe pur și simplu nu e posibil”, a afirmat o fostă elevă. Călugărițele își recunosc mereu fostele eleve și continuă să participe la activități religioase. Totuși, ele sunt determinate să rămână în mănăstire, Sora Bernadette reiterând: „Decât să mor în acel azil, prefer să merg pe o pajiște și astfel să pășesc în eternitate.”
