„Povestea uimitoare a lui Andrzej Bargiel: Polonezul care a scris istorie schiind de pe Everest, fără oxigen suplimentar”
Imaginile cu Andrzej Bargiel din Polonia schiind pe un Everest singuratic și înzăpezit, la prima coborâre completă fără oxigen suplimentar, au făcut furori în întreaga lume. Bargiel a explicat în detaliu pentru ExplorersWeb coborârea sa cu schiurile pe Everest, viitorul schiului la mare altitudine în contextul schimbărilor climatice și moștenirea celor care au schiat pe Everest înaintea lui.
Strategia lui Andrzej Bargiel
Bargiel și echipa sa de sprijin au plecat din Tabăra de Bază la 4:30 dimineața, pe 19 septembrie, și au ajuns în vârf două zile mai târziu, după o ultimă încercare care a dus echipa la 16 ore distanță de Tabăra 4. Bargiel a recunoscut că ar fi preferat o ascensiune mai rapidă și mai ușoară, dar absența altor echipe pe munte a impus o strategie diferită. „Planul inițial era o urcare rapidă de la Tabăra de Bază la Tabăra 2, apoi de la Tabăra 2 la Pasul Sud și de la Pasul Sud direct spre vârf. Din păcate, a fost multă zăpadă, pentru că musonul a durat mult mai mult decât de obicei”, a explicat el.
Sprijin din partea șerpașilor
Expediția a inclus mai mulți fotografi și cameramani, plus o echipă numeroasă de șerpași între Tabăra de Bază și Tabăra 2. Bargiel a menționat că a început escaladarea vârfului cu 12 șerpași, însă, după un incident cu o alunecare de zăpadă, doi dintre ei nu au mai putut continua. „Niciunul dintre noi nu mai fusese mai sus înainte, așa că traseul nu fusese pregătit”, a spus Bargiel. Echipa a reparat singuri frânghiile, până în vârf, asigurându-se că traseul era sigur pentru deplasare.
O rută variată
Bargiel a decis că cel mai sigur traseu ar fi cel din stânga culoarului Geneva Spur, din cauza îngrijorărilor legate de avalanșele care veneau de pe culoarul Feței Lhotse. „Am schimbat traseul din cauza îngrijorării legate de avalanșe”, a explicat el. „Nu am instalat Tabăra 3. Zăpada se întindea pe gheață solidă și era foarte greu să construim o platformă adecvată acolo.”
Avalanța
Expediția a avut și momente dificile, când o avalanșă a lovit mai mulți membri. Bargiel a relatat: „Am încercat să ajungem pe vârf pe 14 septembrie. Din păcate, o parte din echipă a pornit puțin prea târziu, iar o mică alunecare de zăpadă s-a declanșat. Cei patru s-au întors în Tabăra 2.”
Coborârea
După ce a ajuns în vârf, Bargiel a realizat coborârea pe schiuri de la vârf până la tabăra de bază, fără rapel. „Creasta vârfului era cu siguranță foarte acoperită de zăpadă. Era abrupt, iar zăpada de acolo era slabă, așa că a trebuit să fiu foarte atent”, a spus el. Bargiel a evitat terenul predispus la avalanșe și a ales să se oprească în Tabăra 2 din motive de siguranță.
Ultima etapă
Bargiel a descris cum coborârea pe cascada de gheață Khumbu este o provocare formidabilă. „Am urmat o linie similară cu cea a lui Davo Karnicar, apoi m-am întors spre umărul Everestului”, a explicat el. „Fiecare expediție mă învață că acest ghețar se schimbă în fiecare anotimp; nu este niciodată la fel.”
Omagiu adus pionierilor
Bargiel a subliniat că această realizare a fost un efort de echipă și a adus un omagiu pionierilor schiului de mare altitudine, menționându-i pe Hans Kammerlander și Davo Karnicar pentru contribuțiile lor în domeniu. „Este uimitor cât de special s-a dovedit a fi acest sezon”, a concluzionat Bargiel.
