Povestea inuiților din Groenlanda: Impactul unei baze militare americane asupra dispariției unei civilizații ascunse
Azi, Groenlanda devine din nou un obiectiv strategic, iar istoria pare să se repete. Pe 16 iunie 1951, Jean Malaurie călătorea cu sania trasă de câini pe coasta de nord-vest a Groenlandei. Cu o modestă bursă de la CNRS, el a plecat pentru a studia peisajele periglaciare, dar a descoperit realitatea dramatică a unei populații indigene. Într-o zi de primăvară, în momentul dezghețului, Malaurie a observat un nor gros și galben ridicându-se spre cer, care se dovedea a fi baza secretă americană Thule, parte din Operațiunea Blue Jay.
Operațiunea era o reacție la temerile de atac nuclear sovietic pe ruta polară. Într-o singură vară, aproximativ 120 de nave și 12.000 de oameni au fost dislocați pentru a construi un oraș tehnologic capabil să găzduiască bombardiere B-36 echipate cu focoase nucleare. La acea vreme, Groenlanda avea o populație de doar 23.000 de oameni. În 104 zile, a fost construită una dintre cele mai mari baze militare din afara teritoriului continental american.
Malaurie a realizat că amploarea operațiunii echivala cu o anexare a lumii inuite, unde un sistem bazat pe viteză și tehnologie a intrat în conflict cu tradițiile acestei populații. Thule se află la jumătatea distanței dintre Washington și Moscova, iar interesul strategic pentru Groenlanda a rămas constant, fiind acum reluat de retorica lui Donald Trump privind anexarea insulei.
Unul dintre cele mai tragice rezultate ale Operațiunii Blue Jay a fost strămutarea forțată a populației locale în Qaanaaq, la aproximativ 100 de kilometri mai la nord. Această relocare, efectuată fără consultare, a distrus legătura organică dintre inuiți și teritoriile lor ancestrale. Această ruptură a fost un punct de cotitură pentru societățile tradiționale inuite, în care vânătoarea avea un rol central în structura socială.
Azi, societatea groenlandeză este în mare parte urbanizată, cu peste o treime din cei 56.500 de locuitori trăind în Nuuk. Locuințele reflectă tranziția de la stilul de viață tradițional la unul modern, iar economia depinde în mare parte de pescuitul industrial. Vânătoarea și pescuitul de subzistență sunt încă practici comune, dar nu mai constituie baza economiei sau a transmiterii culturale.
Consecințele acestei schimbări sunt devastatoare: Groenlanda are una dintre cele mai ridicate rate de sinucidere din lume, în special în rândul tinerilor inuiți. Problemele sociale, cum ar fi alcoolismul și violența domestică, sunt frecvent documentate, fiind corelate cu rapiditatea transformărilor sociale și destrămarea sistemelor tradiționale.
Pe 21 ianuarie 1968, un bombardier B-52G s-a prăbușit în gheața marină din apropierea bazei Thule, transportând patru bombe termonucleare. Deși nu a avut loc o explozie nucleară, contaminarea cu plutoniu, uraniu, americiu și tritiu a fost extinsă. Proiectul Crested Ice a fost lansat pentru a curăța zona, dar mulți muncitori danezi care au participat la operațiune au raportat că au lucrat fără informații sau protecție adecvate, iar responsabilitatea nu a fost niciodată recunoscută juridic.
Fosta bază Thule, acum cunoscută sub numele de „Baza spațială Pituffik”, joacă un rol central în strategia militară americană contemporană, fiind un nod esențial pentru avertizarea împotriva rachetelor și supravegherea spațială în Arctica. Existența inuită rămâne marginalizată în gândirea strategică occidentală, iar declarațiile recente reflectă o continuitate a colonialismului, în care populațiile indigene sunt adesea invizibile și neauzite.
