Povestea fascinantă a denumirii monedei românești: De la „român” la „leu”
Colecționarii și nu numai pot explora istoria Leului românesc la muzeul Băncii Naționale din Capitală. Expoziția cuprinde toate etapele, de la primele monede emise în statele medievale până la bancnotele moderne din polimer. Peste 500 de exponate ilustrează povestea leului, iar atracția principală este reprezentată de mașinile utilizate în procesul de fabricare a monedelor.
Vizitatorii au ocazia să învețe cum se băteau banii în trecut. Piesele erau literalmente bătute, iar acum pot observa cum o monedă este imprimată pe ambele fețe. De asemenea, se demonstrează cum se numără monedele: monedele de 10 bani sunt introduse în cuvă, iar mașina numără piesele, care sunt ulterior rulate în fișicuri.
O altă atracție a expoziției este sala aurului, care expune patru lingouri și câteva monede de aur, cu o valoare totală estimată la aproximativ 5 milioane de euro. Tururile sunt ghidate, permițând publicului să descopere povești mai puțin cunoscute, inclusiv originea numelui „leu”.
Inițial, moneda ar fi trebuit să se numească „român”, inspirată de francul francez, însă leul românesc a fost introdus în lege în 1867. Denumirea provine de la o piesă de tip taler din Țările de Jos, cunoscută sub numele de „Leuven Taler”, deci taler leu.
Expoziția include și primele monede românești, bătute în 1868, după urcarea Regelui Carol pe tron, realizate la Monetăria din Birmingham. De asemenea, sunt prezentate primele bani de hârtie, tipăriți în 1877, cu elemente inspirate din operele lui Grigorescu.
În 1999, anul eclipsei de soare vizibile din România, a fost emisă prima bancnotă din polimer, cea de 2.000 de lei, care rămâne dorită de colecționari. Vizitatorii pot încerca să ridice inclusiv un lingou de aur de 13 kilograme, expus în cadrul muzeului.
