Planul bugetar al Ursulei Von der Leyen pentru regiunile defavorizate, sub așteptări
Politica UE în valoare de 392 de miliarde de euro destinată sprijinirii regiunilor mai sărace are un randament foarte redus, conform unui nou studiu realizat de Zareh Astryan, profesor de economie la Universitatea din Munster. Studiul arată că fiecare euro cheltuit de UE prin „politica de coeziune” generează doar aproximativ 1 euro de creștere suplimentară a PIB, ceea ce pune la îndoială eficiența fondurilor de dezvoltare regională în contextul reformelor bugetare radicale planificate de Comisia Europeană.
Fondurile de coeziune reprezintă aproximativ o treime din cheltuielile totale ale UE în cadrul actualului buget pe șapte ani. În timpul negocierilor pentru următorul ciclu bugetar, care va începe în 2028, Ursula von der Leyen propune fuzionarea fondurilor de dezvoltare regională cu subvențiile agricole, fiecare dintre acestea absorbind aproximativ o treime din cheltuielile UE. Această măsură ar oferi statelor membre o mai mare libertate în utilizarea fondului combinat de 865 de miliarde de euro, dar ar reduce suma alocată specific cheltuielilor regionale la 218 miliarde de euro.
Raffaele Fitto, vicepreședintele Comisiei responsabile cu coeziunea, a declarat: „Regiunile sunt aproape de teritoriu, cunosc nevoile și va fi fundamental să confirmăm această abordare și pentru viitor.” Analiza realizată de Astryan a constatat că fondurile de coeziune ale UE contribuie la atragerea a 2-3 euro de investiții private pentru fiecare euro cheltuit, stimulând astfel creșterea economică. Însă, în cazul în care regiunile pierd accesul la aceste fonduri, investițiile private tind să se prăbușească.
Analiza UE sugerează că fiecare euro cheltuit prin această politică între 2014 și 2027 va genera 1,30 euro în PIB suplimentar până în 2030, cifra aproape triplându-se până în 2043. Totuși, aceste estimări sunt considerate „foarte optimiste” de către Astryan. Propunerea de buget a lui von der Leyen a stârnit reacții negative din partea regiunilor și țărilor care depind de fondurile UE pentru reducerea decalajelor economice, avertizând că modificările riscă să anuleze decenii de progrese și să adâncească disparitățile.
Milan Majersky, guvernatorul regional al Presov, una dintre cele mai sărace regiuni din estul Slovaciei, a declarat: „Fără politica de coeziune, nu am putea repara un număr mare de drumuri, poduri, școli, facilități sociale, spitale, transportul suburban cu autobuzul. Slovacia nu ar putea funcționa fără fondurile UE.”
Economiștii susțin că fondurile de coeziune au contribuit la modernizarea infrastructurii și au sprijinit ocuparea forței de muncă în periferia UE, dar impactul pe termen lung asupra productivității și inovării rămâne inegal. Ugo Fratesi, profesor de economie regională la Politecnico di Milano, a afirmat că, în medie, politica de coeziune a fost eficientă în stimularea creșterii economice, dar nu în toate regiunile. Un exemplu pozitiv este Murcia, o regiune din sudul Spaniei, unde fondurile de coeziune au transformat economia locală de la aderarea Spaniei la UE în 1986, făcând-o una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din Spania.
În contrast, oficialii din țările mai bogate din nordul și vestul UE, principalii contribuabili la bugetul blocului, susțin că cheltuielile de coeziune și-au atins în mare măsură obiectivele, argumentând că multe state beneficiare au recuperat decalajul economic. Aceștia consideră că resursele UE ar trebui redirecționate către priorități precum apărarea, migrația și relansarea industriei.
Se preconizează că dezbaterea privind fondurile de coeziune va domina negocierile pentru următorul cadru financiar multianual, deputații europeni amenințând că vor respinge planurile de cheltuieli care reduc finanțarea pentru regiuni și agricultori. Siegfried Mureșan, unul dintre principalii negociatori ai bugetului, a declarat: „Proiectul actual al bugetului pe termen lung al UE elaborat de Comisie nu mulțumește pe nimeni și trebuie rescris.”
