Pentagonul își exprimă nemulțumirea față de reprezentarea sistemului antirachetă american în producția cinematografică de la Hollywood
Lungmetrajul „A House of Dynamite”, regizat de Kathryn Bigelow, imaginează Washingtonul confruntat cu un atac nuclear, provocând nemulțumirea administrației americane, care consideră că filmul subestimează calitatea sistemului său antirachetă. Acțiunea filmului are loc în 2025, când Donald Trump anunță reluarea testelor nucleare de către Statele Unite. Regizoarea preia ștafeta de la filmul clasic „Docteur Folamour” al lui Stanley Kubrick, care a ridiculizat statul major american în timpul Războiului Rece, lăsând deoparte satira pentru a sublinia absurditatea sistemelor de apărare și a oamenilor responsabili de protecția țării.
Deși „A House of Dynamite” a avut succes pe Netflix, cu 22 de milioane de vizionări în mai puțin de o săptămână, Pentagonul acuză regizoarea de subestimarea eficienței sistemului american de apărare antirachetă. Filmul, scris de fostul jurnalist Noah Oppenheim, prezintă anxietatea provocată de un atac nuclear iminent asupra Statelor Unite, în care o rachetă se îndreaptă spre Chicago, iar Casa Albă, Pentagonul și președintele încearcă să coordoneze un contraatac. Secretarul Apărării, interpretat de Jared Harris, descoperă că sistemul american de apărare antirachetă, finanțat cu 50 de miliarde de dolari, are doar 50% șanse să intercepteze amenințarea.
Potrivit unei note interne obținute de Bloomberg, „A House of Dynamite” „spune o poveste foarte diferită de realitate”. Agenția de Apărare Antirachetă (MDA) afirmă că interceptoarele actuale au înregistrat o rată de precizie de 100% în timpul testelor efectuate pe parcursul a mai bine de un deceniu, contrar statisticilor prezentate în film.
Kathryn Bigelow și Noah Oppenheim s-au declarat încântați de faptul că filmul a contribuit la declanșarea unei dezbateri mai ample despre siguranța națională. Regizoarea a subliniat că nu a colaborat cu Pentagonul în timpul pregătirii filmului pentru a-și păstra independența, adăugând că experții care nu lucrează în prezent în guvern sunt adesea mai liberi să ofere o imagine fidelă a situației.
