Pașaport diplomatic: Indo-Pacificul – Arena confruntărilor strategice
Regiunea Indo-Pacific reprezintă un teren de bătălie esențial în rivalitatea dintre Statele Unite și China. În acest nou tip de confruntare, nu doar puterea militară este crucială, ci și capacitatea de a produce tehnologie avansată și bunuri competitive. Aceste aspecte contribuie la consolidarea influenței în întreaga regiune. Hiroyuki Akita, comentator pentru Nikkei Japonia, analizează modul în care statele asiatice se raportează la această competiție.
Atenția Statelor Unite asupra Asiei
Atenția Statelor Unite se concentrează asupra Asiei mai mult decât asupra altor regiuni. Deși președintele Trump a fost mai activ în America Latină și Orientul Mijlociu, legătura acestor acțiuni se regăsește tot în Asia, unde China devine un rival semnificativ pentru puterea americană.
China își dorește remodelarea regiunii asiatice în funcție de propriile interese. În ultimele decenii, Beijingul a încercat să schimbe echilibrul regional al puterii prin inițiative de infrastructură, modernizare militară, coerciție economică și diplomație răbdătoare. Ca răspuns, Statele Unite au început să ia măsuri pentru a împiedica extinderea influenței chineze.
Poziția Japoniei în contextul Indo-Pacific
După cel de-Al Doilea Război Mondial, Pacificul și Europa au fost dominate de influența SUA, care promovează democrația și menține trupe în întreaga lume. Însă, China își propune să schimbe acest echilibru, dorind să devină un concurent egal al SUA, vizând o lume multipolară până în 2050. În acest context, Japonia dorește să păstreze ordinea mondială condusă de SUA, considerând că valorile democrației și statului de drept sunt esențiale pentru interesul național al țării.
Coexistența Japoniei cu China
Poziția Japoniei față de China este una de coexistență, însă nu sub dominația acesteia. Tokyo își propune să mențină un echilibru de putere prin alianțe cu SUA, Australia, Coreea de Sud și țările europene. De asemenea, Japonia își întărește relațiile strategice cu India, care, asemenea Japoniei, își cultivă autonomia în politica externă.
Strategia Indiei în relația cu marile puteri
India își menține o politică externă autonomă, echilibrând relațiile cu SUA, Rusia și China. Deși India colaborează cu Japonia și SUA pentru a contracara influența Chinei, își păstrează relația cu Rusia, considerând-o esențială în contextul rivalității cu China. India caută să nu fie dominată de nicio mare putere, menținându-și astfel independența strategică.
Diplomația tactică în contextul global
India își valorifică relația cu Rusia, având în vedere că aceasta este o sursă majoră de armament și petrol. Totuși, pe termen lung, dacă Rusia devine un partener subordonat al Chinei, utilitatea relației dintre India și Rusia ar putea scădea. În contrast, relația dintre China și Rusia devine tot mai profundă, având un caracter militar și strategic, fiind orientată împotriva SUA și Occidentului.
Poziția Japoniei în fața provocărilor regionale
Japonia a clarificat recent poziția sa față de Taiwan, afirmând că un atac asupra aliaților săi ar reprezenta o amenințare existențială. Această declarație a generat reacții din partea Beijingului, care a interpretat-o ca un semnal că Tokyo ar putea interveni în cazul unui conflict. Tensiunile dintre Japonia și China continuă să existe, în contextul în care Japonia își întărește cooperarea economică și militară cu SUA și alte țări democratice.
Colaborarea Japoniei cu Europa
Pe fondul războiului din Ucraina și al provocărilor globale, Japonia își propune să dezvolte relații mai strânse cu Europa în domeniul securității și apărării. Atât Europa, cât și Asia se confruntă cu amenințări din partea Rusiei și Chinei, ceea ce face necesară o cooperare mai profundă între cele două regiuni. Japonia, împreună cu aliații săi din Indo-Pacific, devine un partener activ al NATO, subliniind importanța unei reacții coordonate în fața provocărilor internaționale.
