Părerea despre naționala României de fotbal
Realitatea este că România nu dispune de o națională competitivă pentru Mondiale. Fotbalul modern se desfășoară diferit, necesitând jucători rapizi, care gândesc rapid și care evoluează la echipe de renume, în campionate puternice. În afară de Drăgușin, care a absentat din cauza accidentării și joacă la Tottenham, ceilalți jucători sunt implicați în lupte pentru salvarea de la retrogradare, precum Man, Răzvan Marin și Rațiu, sau provin din campionate mai puțin competitive, precum Burcă și Stanciu, acesta din urmă având un transfer recent la Genoa. Cei din campionatul intern sunt, majoritatea, jucători lenți, cum ar fi Chiricheș, care nu mai este la prima tinerețe, sau Bîrligea, care joacă în Austria.
Spiritul de luptă pare să fi dispărut după plecarea lui Edi Iordănescu. În loc să ne concentrăm pe jocul nostru, ne facem iluzii despre grupa de calificare, fără să recunoaștem jocul lâncezit și lipsit de inspirație al echipei. Se pune întrebarea: ce ar putea să facă selecționerul Lucescu cu jucătorii pe care îi are? Problema este că acesta efectuează schimbări mult prea târziu, așteptând minute întregi pentru a face modificări, cum ar fi introducerea lui Miculescu și Alibec pe teren, jucători care nu aduc un plus semnificativ.
Austria ne-a demonstrat superioritatea, având un joc excelent de pase, verticalizări constante și o apărare bine organizată. Ar fi nedrept ca ei să piardă locul 1 cu jucătorii lor de calitate și să ne calificăm noi, cu o echipă care pare rătăcită. Singura noastră șansă pentru Mondial ar fi barajul, unde trebuie să înfruntăm Bosnia în deplasare și să nu ne împotmolim cu Cipru și San Marino. Totuși, perspectivele sunt sumare; tricolorii nu au potențialul necesar și nici posibilități de progres, majoritatea jucând la echipe mici sau în campionatul intern modest, ceea ce face extrem de dificilă confruntarea cu naționalele de top.
