O latură ascunsă a Japoniei: Explozia turismului erotic în Tokyo
Aparenţele pot fi înşelătoare. Tokyo, care se bucură de un aflux record de vizitatori străini, este martorul creşterii unei industrii discrete, dar în plină expansiune: turismul sexual. În Kabukicho, un cartier plin de viaţă din vestul capitalei japoneze, mulţimi de turişti se adună pentru a-l fotografia pe Godzilla, un monstru cocoţat pe acoperişul unui cinematograf. Totuşi, în umbra acestei atracţii, o economie paralelă a divertismentului câştigă teren.
Sub lumina rece a ecranelor telefoanelor, zeci de tinere femei aşteaptă nemişcate în jurul parcului Okubo, care a devenit centrul nevralgic al prostituţiei din Tokyo. Arata Sakamoto, directorul organizaţiei non-profit «Rescue Hub», afirmă că „în urmă cu un deceniu, nu era foarte obişnuit ca femeile japoneze să se prostitueze pe stradă”. Cu toate acestea, după pandemia Covid-19, „femeile tinere au început să vândă servicii sexuale la preţuri mici, ceea ce a dus la o creştere a numărului de clienţi străini”.
Anul trecut, Japonia a atras un număr record de 36,8 milioane de turişti, în parte datorită slăbirii yenului, ceea ce a făcut din ţară o destinaţie atractivă. Pe reţele de socializare precum TikTok şi Bilibili, indivizi filmează lucrătoarele sexuale fără ştirea lor, iar aceste videoclipuri acumulează sute de mii de vizualizări. Ria, o lucrătoare sexuală în vârstă de 28 de ani, afirmă că „jumătate dintre clienţii mei sunt turişti” și că zona a atras tot mai mulţi străini în ultimele luni.
„Întrucât nu pot comunica în japoneză, aceştia scriu „cât costă?” pe telefoanele lor”, explică Ria. Preţul mediu al unei întâlniri este cuprins între 92 şi 184 de euro (15 000 şi 30 000 de yeni), dar aceste tarife sunt în scădere „din cauza costului vieţii şi a scăderii puterii de cumpărare”, adaugă ea.
În centrul de primire Rescue Hub, Azu, în vârstă de 19 ani, povesteşte că „în cele mai bune cazuri, mă ocup de un client pe oră pentru 20 000 de yeni (aproximativ 125 de euro) cu un prezervativ, uneori puţin mai mult”. Zece femei se relaxează în apartamentul decorat confortabil, având la dispoziţie mâncare şi încărcătoare pentru telefoane, o clipă de răgaz de la munca lor, care le expune riscurilor de violenţă.
„Unele femei sunt abuzate sau acţiunile lor pot fi filmate fără consimţământul lor. Uneori, ele nu sunt plătite pentru serviciile lor sau li se fură banii”, spune Sakamoto. De asemenea, acesta subliniază riscurile pentru sănătatea fizică şi mentală, inclusiv răspândirea bolilor cu transmitere sexuală (BTS) şi creşterea numărului de sarcini nedorite.
Din decembrie, poliţia a intensificat patrulele, forţând lucrătorii sexuali să se disperseze în cartier. Poliţia din Tokyo a confirmat creşterea prostituţiei, dar nu a oferit detalii suplimentare. Ria afirmă: „A devenit mai sigur să alegem clienţi străini decât japonezi, deoarece putem fi siguri că nu sunt poliţişti în civil”. În Japonia, sunt interzise doar serviciile sexuale „cu penetrare”, iar lucrătorii sexuali riscă până la şase luni de închisoare şi o amendă de până la 1 800 de euro (300 000 de yeni) pentru infracţiuni repetate. Deşi este interzis prin lege să fii lucrător sexual, nu există sancţiuni pentru clienţi.
Sakamoto sugerează că „introducerea unor consecinţe juridice pentru clienţi” ar putea contribui la descurajarea cererii. El propune, de asemenea, desfăşurarea de campanii de sensibilizare în mai multe limbi, în aeroporturi, hoteluri şi zone turistice.
Sakamoto, care a lucrat în Honduras, Rusia şi China, se teme că dezvoltarea turismului sexual în Japonia va duce la „banalizarea prostituţiei, în ciuda faptului că aceasta este ilegală”. În februarie, şapte persoane, printre care un japonez care conducea o unitate legală de „masaj sexual” în Kabukicho, au fost arestate sub suspiciunea de a conduce un bordel destinat turiştilor străini.
