Nouă reglementare fiscală: companiile nu mai au voie să deducă complet costurile cu serviciile oferite de firmele partenere din afaceri internaționale
Statul român a introdus o nouă regulă în Codul fiscal prin Legea nr. 239/2025, adoptată de Parlament pe 15 decembrie 2025 și publicată în Monitorul Oficial în aceeași lună. Această reglementare face parte din Pachetul II fiscal-bugetar și afectează în special firmele din România care fac parte din grupuri multinaționale, dar care nu sunt constituite și nu au locul conducerii efective în România. Prevederea nu se aplică grupurilor românești.
Noua regulă se referă la cheltuielile plătite către firme „surori” sau către firma-mamă din străinătate și stabilește cât din aceste cheltuieli pot fi utilizate pentru a reduce impozitul pe profit. Autoritățile fiscale au observat că unele companii din România își diminuau semnificativ profitul prin facturi emise de firme din același grup, aflate în afara țării, pentru servicii de management, consultanță sau licențe. Astfel, rezultatul era un profit mai mic în România și un impozit pe profit mai redus.
Noua reglementare nu interzice aceste plăți și nu le consideră ilegale, ci stipulează că statul nu mai acceptă ca aceste cheltuieli să fie folosite fără limită pentru reducerea impozitului.
Aplicarea noilor reguli
Prevederile se aplică începând cu 1 ianuarie 2026, însă anul de referință pentru calculul cheltuielilor este anul 2024, deoarece pentru 2025 nu există încă situații financiare disponibile. Regula se aplică doar firmelor cu o cifră de afaceri sub 50 de milioane de euro și care sunt plătitoare de impozit pe profit. Cifra de afaceri în euro se determină la cursul de schimb valabil la închiderea exercițiului financiar în care sunt înregistrate veniturile.
Este esențial ca plățile să fie făcute către entități afiliate care nu sunt rezidente în România și care nu au locul conducerii efective în România. Dacă firma nu face parte dintr-o astfel de relație de afiliere, regula nu se aplică. Regula vizează doar trei categorii de cheltuieli: cheltuieli pentru drepturi de proprietate intelectuală, cheltuieli pentru servicii de management și cheltuieli pentru servicii de consultanță. Alte tipuri de cheltuieli nu sunt afectate de această modificare.
Regula de bază și pragul de 1%
Legea introduce un prag de deductibilitate. Dacă aceste cheltuieli depășesc 1% din totalul cheltuielilor firmei, doar partea de până la acest prag mai este recunoscută fiscal. Textul de lege prevede explicit: „Contribuabilii (…) consideră deductibile cheltuielile aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuielile de management și consultanță (…) în limita de 1% din totalul cheltuielilor înregistrate conform reglementărilor contabile în anul fiscal de calcul.” Astfel, cheltuielile ce depășesc acest prag nu mai pot fi folosite pentru a reduce impozitul pe profit și sunt tratate ca profit din punct de vedere fiscal.
Exemplu de aplicare a regulii
Dacă o firmă are cheltuieli totale de 100.000 de lei într-un an și plătește 5.000 de lei pentru consultanță către o firmă afiliată din străinătate, pragul de 1% înseamnă 1.000 de lei. Din punct de vedere fiscal, doar acești 1.000 de lei sunt acceptați ca cheltuială deductibilă, iar diferența de 4.000 de lei este tratată ca profit, supusă impozitului.
Legea prevede și excepții: cheltuielile pentru obținerea drepturilor de proprietate intelectuală înregistrate în România nu intră sub incidența limitei de 1%. De asemenea, nu sunt afectate cheltuielile care sunt capitalizate, adică acelea care sunt transformate în active și incluse în valoarea imobilizărilor corporale sau necorporale ale firmei.
Modalități de evitare a limitării
Firmele pot evita această limitare prin acordul de preț în avans (APA). Prin acest mecanism, firma solicită Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) să confirme dinainte că prețurile utilizate în tranzacțiile cu entitățile afiliate sunt corecte. Dacă un astfel de acord este în vigoare, cheltuielile respective nu mai sunt supuse limitei de 1%. Totuși, procedura este complexă și de durată, iar în cazul în care cererea este respinsă, impozitul pe profit se recalculează, cu dobânzi și penalități.
